nevoie mare de ajutor

0
0

Părinte sfinţite, vă rog am o problemă mare şi anume. Am căzut în păcatul deznădejdii şi nu mai ştiu la cine să mai apelez pentru că mai mulţi colegi de ai mei de clasă m-au luat de fraier şi nu am prieteni în clasă, decât unul singur, care şi el îşi mai bate joc de mine şi am un prieten în clasa a 10-a, care mi-a fost cel mai bun prieten, până să termine clasa a 9-a. Mă purtam foarte frumos cu el când avea nevoie de ajutor, l-am ajutat, i-am împrumutat şi bani când voia să îşi cumpere vreo carte de ortodoxie, dar a stricat toată prietenia, când la ziua lui mi-a zis să-i aduc o carte de care vrea el, altfel nu am ce căuta la el. Dar am făcut cum a zis el, dar am fost uimit de faptul că un coleg de al lui de clasă i-a adus ceva ce nu voia sărbătoritul şi nu a primit cadoul. Nu era mulţumit şi l-a dat înapoi colegului său. Mie mi-a zis după aceea să îi mai dau 10 lei că aşa vrea el, pentru ca să îşi ia o carte, că el nu îşi cheltuieşte banii şi aşa mi-am dat seama că mă ia de fraier. Când mergeam la el acasă să mai vorbim despre ce e la liceu şi altele când trebuie să plec că mă sună părinţii mei să merg acasă, el încuia uşa şi nu mă lăsa să plec de la el din casă şi de fiecare dată când plecam el nici măcar bunul simţ să-şi ceară iertare nu l-a avut. Întro zi îmi era foame puţin şi m-am gândit să merg la un fast-food să-mi cumpăr un Hamburger şi eram cu prietena şi acela al meu de clasa a 10 şi el îmi cere banii să se ducă să cumpere ceva că îi era foame eu i-am dat, dar şi-a cumpărat ceva ce nu obişnuiesc să mănânc şi nu prea îmi place, şi am vrut să văd dacă e zgârcit, cerându-i să îmi dea din ce i-am dat bani să-şi cumpere pe motiv că îi este foame şi nu mi-a dat nimic, dar nu m-am supărat atunci, dar acuma că nu vreau să mai fiu prieten cu el, mă întreabă cu ce i-am greşit de nu mai vorbesc cu el. Dar multe mi-a făcut, foarte multe.  Mai am un coleg de clasă care îmi este prieten când vrea, doar atât, care vara trecută a stat internat în spital şi părinţii lui nu aveau cum să-i aducă mâncare în oraş la spital, că nu aveau timp, erau ocupaţi cu munca la ţară şi cu alte treburi şi era mult de mers până în oraş şi o lună de zile a stat în spital şi i-am adus mâncare şi tot de ce avea nevoie. I-am zis mamei mele să facă mâncare pentru el că îi era milă de el şi mie îmi era milă de el şi îi aduceam tot timpul mâncare şi el mulţumea. Acum îşi bate joc de mine aproape în fiecare zi cu încă 2 colegi de clasă şi când este fără cei 2 colegi de clasă se poarta frumos cu mine, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu ştiu ce am eu de mă împrietenesc repede cu cineva, dar când sunt prea bun cu ei mă iau de fraier. Nu mai ştiu ce să fac simt şi eu nevoia să am şi eu măcar un prieten adevărat şi vreau lucru acesta dar nu ştiu cum să fac, de multe ori plângeam căutam rezolvările acestor probleme în 2 mari păcate. 1. Beţia cu băieţii din cartier, nu suntem nici unul prieteni, suntem doar amici şi punem bani să luăm bere sau chiar vin. Eu recunosc sunt un mare beţiv când fac chestii de astea pentru că eu beau cel mai mult şi vreau să mă îmbăt cel mai repede ca aşa macar mă pot simţi bine şi uit de toate necazurile mele şi am făcut-o de multe ori, odată chiar am şi vomitat de la băutură. 2. Masturbarea în anumite momente chiar mă mai uitam la poze sau filme erotice, dar mai rar că nu îmi face chiar aşa mare plăcere cum îmi face băutura. Masturbarea nu mă mai satisface aşa că nu mai practic aşa ceva că e plictisitor, dar senzaţia de beţie e cea mai plăcuta pentru mine. Într-o săptămână de 2 ori pun bani cu băieţii din cartier şi luăm băutură. Dar în ultimul timp nu mai vor aceştea din cartier că s-au cam plictisit. La ei fumatul e la modă, dar eu nu suport fumul de ţigară, îmi face rău. Eu sunt un băiat nu prea tare credincios, dar nici prea slab în credinţă, dar am apelat şi la această metoda de a vă întreba pe dvs sfinţite părinte ce să mai fac în cazul de faţă că a mă sinucide nu vreau, că îmi iubesc viaţa şi nu vreau să mă ia lumea de fraier. De curând ca să mai liniştesc aceste suferinţe am început să-mi bat joc de 2 fraţi gemeni din clasa de la mine, care amândoi au probleme cu ochii şi ei sunt puţin cam liniştiţi, acum în a 11-a la începutul anului şcolar mi-a venit ideia să-mi bat joc de 2 fraţi gemeni din clasa de la mine, că ei sunt mai liniştiţi şi nu prea sunt tari la bătaie şi în fiecare zi îmi bat joc de ei şi a devenit un obicei. Când îmi bat joc de ei şi îi bat câteodată nu prea mă simt afectat de starea în care sunt că am prieteni falşi, dar nici unul adevărat. M-am rugat la Dumnezeu să-mi dea un prieten bun, de atâţea ani îmi doresc să am un prieten măcar unul să mă poată înţelege să-mi poată înţelege suferinţele, am fost şi la părintele duhovnic al meu, dar mă crede nebun la ce păcate am. Dumnezeu încă nu mi-a ascultat rugăciunea, nu mai ştiu la cine să apelez.

  • un pacatos a întrebat 12 ani ago
  • last edited 7 zile ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă frate, ești pe calea rătăcirii și încă tare, nu cred că mesajul meu să te treziască, principalul e că conștiința își spune că nu faci bine, dar tu nici habar nu ai, ești încă copil dar uite câte păcate ai, masturbare, beție, bătaie de joc de colegi, și mai dorești prieteni edevărați , păi de unde săi ei, cine vrea să prietenească cu tine, eu îți recomand să te împrietenești cu Domnul, să te lași de păcatele pe care le ai, dacă nu te vei lăsa de ele o să te părăsiască Domnul și atunci frate ești perdut complet, smulge rădăcinile păcatului din inima ta acuma cât sunt încă fragede că dacă îmbătrânesc și se adâncesc nu le mai smulgi, ca și un copăcel cât e mic îl mai smulgi dar dacă crește gata numai tăet trebue. Deci gândeștete , cerceteazăte bine și alege pe care cărare să mergi acuma mai departe, ești la răscrucea drumurilor, depinde de tine ce vei alege.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.