Părinte, am o întrebare care mă macină, şi nu mai ştiu ce să fac, de 2 ani „aştept” după un băiat, am fost împreună cu el, dar după aceia nu am mai vorbit, el acum e cu altă fată, şi eu stau şi plâng, nu pot uita, nu pot face nimic, nu pot să îl scot din minte, îl văd în fiecare duminică la Sfânta Biserica că el este cântăreţ în corul bisericii, la fel şi eu, şi mereu îl văd, îmi amintesc de el. Şi vorbim, dar aşa ca simpli prieteni. Nu ştiu ce să fac, mereu plâng (chiar şi acum când scriu aici) şi sunt tristă, îmi piere cheful de alte lucruri. Nu mai pot să vorbesc cu niciun băiat, nu mai pot să ies din problema asta care mă tot frământa. Eu am 18 ani ,el 20. Ce aş putea face? E păcat să mă rog la Dumnezeu să mi-l aducă înapoi? Mulţumesc anticipat, multă sănătate vă doresc.