Dragoste sau frică?

Nu poate să-mi fie frică de ceea ce iubesc, precum nu pot să iubesc ceea de ce mi este frică. Aceste lucruri mi se par incompatibile, dar poate că ceea ce zic e un păcat. În sufletul meu, dragostea pentru Dumnezeu învinge frica, pentru că nu mi-aş dori ca sentimentul fricii să tulbure dragostea şi să îmi întunece mintea. Şi totuşi, se pot oare împăca dragostea şi frica? Pot ele să trăiască împreună în acelaşi suflet? Mă refer acum la ceea ce ţine de Dumnezeu. Ajutaţi-mă vă rog, Părinte, să înţeleg care dintre aceste două simţiri trebuie să predomine: dragostea de Bunul Dumnezeu sau frica de Bunul Dumnezeu?