indepartare

Sărut mâna, părinte! M-am reîntâlnit cu un fost coleg din generală, acesta a făcut seminarul. M-a învăţat multe, m-a îndreptat către Dumnezeu, m-a făcut să-mi mărturisesc păcatele şi datorită lui mi-am regăsit sufletul. Eu însă l-am răsplătit cu neînţelegere, când îmi spunea ceva mă supăram, însă eu nu vedeam că lucrurile astea îl afectează. Înţelegerea mea l-a făcut să mă alunge, mi-a zis că sunt o falsă, că nu sunt blândă şi smerită, aşa cum trebuie să fie o femeie. Mi-a zis că stând lângă mine şi iubindu-mă cunoaşte iadul. Întradevăr sunt o păcătoasă, dar mă întreb oare am meritat să mă judece aşa aspru? I-am fost alături şi nu i-am vrut binele. Ţin la el, este un prieten foarte bun, cu suflet mare şi stând lângă el simt că trebuie să am grijă de el ca o mamă, însă el m-a catalogat greşit în ultima perioadă. Eu i-am zis că ţin la el şi dacă el crede că eu îi fac rău şi stând lângă mine cunoaşte iadul i-am comunicat că cel mai bine este să-l las în pace să mă îndepartez, vom fi doar colegi şi dacă vreodată are nevoie de ajutorul meu să mă caute.Părinte, este bine ce am făcut? De când m-a alungat din preajma lui simt că sunt cea mai groaznică persoana şi mă rog pentru linişte, pentru el să nu-mi poarte ură.