duhovnic

0
0

Sărut mâna părinte Iulian! Eu nu am un duhovnic permanent. În posturile de peste an mă spovedesc la preoţii care vin să-l ajute pe părintele bisericii pe care o frecventez. Am citit articolul de pe situl dumneavoastră, dar cu părere de rău tot nu ştiu ce să fac. Una din întrebările mele este cum să mă rog pentru ca Dumnezeu să-mi dăruiască un duhovnic şi cum pot şti care este? Îmi este foarte greu singură în ispite. Am citit şi citesc pe Sfinţii Părinţi şi bunul Dumnezeu m-a luminat până acum pe cale, dar e greu singur, mai ales că nu eşti întotdeauna sigur că faci ce este bine. Sunt multe îndoieli, multe încercări. Cu un duhovnic, ştiu că mi s-ar lua povara, nu aş fi singură în lupta duhovnicească şi în plus Dumnezeu vorbeşte prin gura duhovnicului dacă ai credinţă şi asculţi de el. Dar mă întreb, nu este posibil să devii dependent de duhovnic, să nu mai ai îndrăzneală să faci ceva până nu-l consulţi? Nu este rău lucrul acesta, această dependență de duhovnic, deoarece ai toată încrederea că faci voia lui Dumnezeu prin ceea ce-ți spune el şi tu nu faci mare lucru, decât să asculţi şi să te conformezi? Şi pe părintele duhovnic nu-l deranjezi oare prea mult cu problemele tale? Există un preot, pe care după ce l-am cunoscut mi-am zis că aş vrea să-mi fie duhovnic. Numai că este cam departe biserica, comuna respectivă este la 30 km de oraşul meu şi nu am maşină. De obicei ajung cu diverse mijloace de transport, din două bucăţi. Până acum, de câte ori am mers acolo, Dumnezeu ne-a ajutat şi am avut cu ce merge şi cu ce ne întoarce chiar nesperat de bine şi rapid. De ce m-am oprit asupra acestui părinte de la acea biserică? Când am participat prima dată acolo la Liturghie (anul trecut de Rusalii), am simţit o bucurie în suflet, bucurie care nu ştiu cum să o descriu, ceva interior, nu o bucurie exaltantă ci o stare interioară pe care o gustai în tine meditând, dar parcă fără gânduri, care a durat cam 3 zile şi pe care doreai să o simtă toata lumea. Ceva ce nu se compară cu nici o bucurie sau împlinire lumească care vine şi trece, dar nu rămâne în tine, după o vreme o uiţi. Acea bucurie am avut-o poate pentru că a fost o sărbătoare aşa de mare, poate şi influența Maicii Domnului din icoana făcătoare de minuni, poate pentru ca mi-am dorit foarte mult să trăiesc duhovniceşte acea sărbătoare, poate că părintele a avut ceva special…sau poate toate la un loc… În plus părintele, ne-a ajutat foarte mult cu sfaturi. Aşa cum un medic prescrie anumite medicamente pe reţetă aşa ne-a sfătuit el să ne rugăm şi ce acatiste să facem. Şi încă un lucru, de cate ori se uită părintele la tine, parca te radiografiază şi te simţi aşa de mic şi atât de păcătos încât cel puţin eu nu mai îndrăznesc să ridic privirea din pământ. Întrebarea mea este, distanţa nu este oare un impediment, în sensul că poate este mai bine să fii mai aproape de duhovnic pentru a-l putea aborda atunci când ai nevoie? Şi încă o întrebare, cum trebuie abordat un preot, sau cum să-l întrebi daca poate să îţi fie duhovnic? Îl rog pe bunul Dumnezeu Întreit Sfânt şi pe Măicuţa Domnului şi pe toţi Sfinţii să mă lumineze şi să mă ajute că taaare am nevoie de un duhovnic, căci greu este singur în urcuşul duhovnicesc, mai ales că sunt multe căderi şi multe ispite. Îmi cer iertare pentru misiva aceasta aşa de lungă, (de obicei nu sunt foarte vorbăreaţă şi în general nu vorbesc vrute şi nevrute tocmai pentru a nu plictisi sau deranja pe cei de lângă mine) dar m-am gândit că poate aşa îmi veţi putea răspunde mai bine, cunoscând gândurile mele şi situaţiile care sunt. Vă mulţumesc tuturor celor care vă ocupaţi de acest site pentru răbdarea şi jertfa dumneavoastră pentru a ne lumina şi ajuta pe noi păcătoşii şi prea puţin smeriţii.

  • Letiţia a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Buna să vă fie inima după cum și intenția, dar și mărimea mesajului. Nici nu știu de unde să încep. Voi lua cu începutul. A avea dun duhovnic bun e lucru mare. Și nu e numaidecât să fiți alături. Priviți în România câți oameni îl au pe Părintele Iustin, și încă la o distanță de sute de kilometri. De aceea vă spun că 30 Km nu trebuie să vă pună pe gânduri, mai ales că au apărut telefoanele ieftine și se poate de comunicat cele mai ușoare și pe telefon. Știu că nu e cea mai reușită metodă însă nu e de plâns. Dacă vă simțiți împlinită cu acel duhovnic atunci nu trebuie să vă mai întrebați de distanță și mai nu știu ce. Mai ales că e foarte greu în ziua de azi să găsești un asemenea om mare. În ce privește atașarea față de duhovnic. Ce să îți spun. Sufletul e greu de reținut. Însă să ții cont de un lucru. Duhovnicul este pentru a aprinde lumânarea, nu și pentru a o purta în locul nostru. Mergeți la el și aprindeți-vă lumânarea faptelor și luptați pentru arderea ei. Nu duhovnicul va răspunde pentru lumânare ci noi răspundem pentru ea. El are misiunea de a o reaprinde de fiecare dată ce se stinge. Și vreau să închei acest răspuns cu o mică mențiune: Putem să avem pe cel mai reușit și perfect duhovnic din această lume – reușita desăvârșirii noastre este în lăuntru nostru.

Să ne grăbim a scoate ce e frumos spre lumină și spre propria noastră mântuire.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.