Devin disperat ...

Buna ziuă, părinte! Dacă vă mai amintiţi v-am spus acum ceva vreme într-o întrebare anterioară, că port unele discuţii cu un prieten de-al meu, care încă nu a abandonat unele crezuri nu tocmai ortodoxe. Vreau să spun că nu ştiu ce să mai fac. Mă tot acuză că am o gândire de sclav pentru că nu ascult şi pe sectari, ci numai de Biserica Ortodoxă. Apoi crede că oricine poate intrepreta scripturile, că „doară de aia avem minte”. Asta s-a vazut când mi-a spus că şi sectarii pot avea şi ei dreptate, că pot face şi ei o descoperire biblică împortantă şi adevărată. Mai crede şi unele erezii particulare „bisericii” adventste de ziua a şaptea (cum ar fi 1 zi = 1 an, în Biblie; dar şi altele). Nici nu mai zic de hulele care le aduce întregii conduceri a Bisericii ortodoxe române (că noi suntem din România, nu Moldova). Eu am încercat să îi las pe alţii să vorbească în locul meu şi astfel, i-am recomandat să citească unul dintre primele capitole din cartea „Călăuză în credinţa ortodoxă” de Părintele Cleopa Ilie (cel care se referă la ortodoxie) ; dar şi primele capitole din cartea „Cum să ne mântuim II” – de Sfinţii Părinţi. Mai ales într-a doua mi se pare că se dau unele răspunsuri foarte clare la nedumeririle lui. Cu greu (în sensul că eu vroiam ca el să citească ce îi dau eu, dar eu nu ce-mi dădea el), l-am făcut să citească aceste două fragmente. Dar şi altele. Cu toate astea, l-am întrebat de curând dacă a terminat cu ideiile alea şi dacă a citit, evident. Răspunsul lui m-a lăsat fără cuvinte. Mi-a spus că a citit, dar acele fragmente nu i-au adus decât cel mult nişte completări, nicidecum nu l-au contrazis cu ceva. Eu nu mai ştiu ce să fac cu el. Am refuzat să mai vorbesc cu el despre religie, ca să nu mă aburească şi pe mine, din nou cu acele erezii. Dar ce ar trebui să fac? Mulţumesc anticipat şi Doamne ajută! PS : îmi pare rău că vă răpesc atâta timp.