copii multi

Doamne ajută. Am și eu o întrebare. Există multe familii care se feresc să aibă copii și invocă starea materială precară. Dar acesta este un păcat, pentru că înseamnă că vrem noi să ne planificăm viața și nu ne lăsăm în voia lui Dumnezeu. Atunci de ce aceia care se lasă în voia lui Dumnezeu și au 10-12 copii, în cele mai multe cazuri, sunt săraci lipiți și trăiesc din mila celorlalți? Înțeleg că bunurile materiale nu sunt o prioritate pentru creștini, dar strictul necesar creșterii copiilor e… necesar. De ce pare că Dumnezeu a părăsit aceste familii care au făcut voia Lui și au făcut toți copiii pe care El i-a dat? Sau cum ar trebui să explice copiilor de ce trăiesc într-o cocioabă, de ce nu au apă și curent, de ce nu au și ei haine și pantofi ca ceilalți? Cu tiganii aș mai înțelege, că ei nu sunt credincioși, majoritatea sunt păgâni (cred în vrăji și din astea) sau sectanți. Dar cu ceilalți cărora le e așa de greu? E ceva benefic și de dorit (chiar și numai spiritual vorbind) să trăiești și să-ți întreții copiii din mila altora? Pentru că oamenii văd sărăcia lor și zic „Uite, și-au pus nădejdea în Dumnezeu și au făcut atâția copii și Dumnezeu nu-i ajută” și atunci își pierd credința și se tem și de aceea nu vor să aibă copii. Mă iertați dacă am scris ceva aiurea.