Sărut mâna! Am mai fost pe aici, în urmă cu câteva luni, povestea mea nu este una deloc uşoară, sunt despărţită de soţul meu, am renunţat la el în urmă cu 7 luni, apoi în vară a renunţat el la mine şi la copil. S-a întors în Italia, şi nu ne-a mai căutat, deloc. Acum de 2 zile s-a reîntors acasă, a venit, l-a luat pe David, băieţelul nostru, mi-a întis verigheta pe care o cerusem eu sunând la el, ca pretext să-l aud. I-am cerut lucrurile mele rămase la el. Am luat verigheta, nu i-am zis nimic, nici el. Vreau să spun că eu în acest timp despărţiţi l-am tot căutat, el îmi spunea mereu că îi pare rău, doar că nu se mai poate să fim împreună, eu eram de acord cu ceea ce spunea deşi mă sfăşia în două. Mă simt din nou sfâşiată de durere, că văd şi aud pe toţi în famila mea, că el nu mă mai vrea şi că nu se mai poate, eu în adâncul sufletului meu, l-am aşteptat să se întoarcă la mine, numai că el a zis la ai mei că şi dulciurile care le-a adus sunt pentru o nepoată, (adică să înţeleg că nu erau pentru mine). Părinte, mă pierd în faţa acestor situaţii grele, plâng continuu, gândul că nu-l voi mai avea niciodată mă sperie, încă nu am divorţat, dar era vorba ca acum după Crăciun să meregem la notar, să fie mai uşor, şi cu bună înţelegere. M-a durut să-l vad din nou, mă doare că l-am iubit, este un om bun, dar foarte uşor de influenţat de ai lui. Vă rog să mă scuzaţi că am scris atât de mult…..dar aş avea nevoie de o încurajare, să ştiu ce ar fi bine, pentru mine, pe viitor, să-l uit, să-l iert, să o luăm de la capăt. David are 2 anişori, să-l tratez cu indiferenţa cu care a făcut-o el de atâta timp, nu mai ştiu ce o fi bine sau nu. Ce drum să aleg, cât să-l mai aştept. Dacă se va reintoarce în Italia, din nou, a mia oara pleacă fără mine şi David, nu înţeleg unde am greşit să nu mă mai iubească, şi cu David este rece, pentru că nu a crescut cu el. Vă mulţumesc şi Doamne ajută!