intrebarile 14.389 si 14.421

Sărut mâna, părinte, mă rog de mă iertaţi sşi Dumnezeu să ne ajute. M-am despărţit de relaţia de desfrânare şi de prietenul mult mai mare ca mine, după o discuţie în care mi-a spus că pe viitor e posibilă căsătoria noastră civilă, dar nu şi cununia. Pentru că el nu v-a amâna cununia cu fosta lui soţia cipriotă pentru că se spune că după moarte sufletele lor vor fi oricum împreună şi că biserica greco-ortodoxă nu permite desfacerea cununiei (aş crede eu că nici nu are motive din partea soţiei pentru desfacere fiind el vinovatul ). Îl iubesc, ani mă lupt să-l uit şi nu pot. Fără cununie nu vreau să-i fiu alături, el însă vrea relaţie ca majoritatea lume de azi trăind aşa. După sfatul Dvs am plecat, dar acum mă chinui cum să-l uit pentru că gândurile îmi sunt mereu la el. Drept care mi-e şi foarte greu, încep o viaţă de la capăt fără lucru încă fără nimic. Sunt la o mătușă în Italia, vreau de Crăciun să merg la biserică aici, ţinând cât de puţin post. Întrebarea mea este ştiu că nu sunt vrednică să mă împărtăşesc acum nefăcând ceea ce mi s-a dat să fac pentru păcatele grele mărturisite câţiva ani înainte. Nu am urmat ceea ce mi s-a dat să fac, ce pot face eu acum? Să mă spovedesc de la început la un duhovnic aici? Eu nu am un dohovnic anume ca să cunoască calea mea şi toate păcatele mele pentu a mă îndruma. Sfătuiţi-mă vă rog şi ce pot face ca să uit acel om. Mă rog de mă iertaţi. Vă mulţumesc mult din suflet.