BAUTURA

Bună ziua, părinte. Am o întrebare care mă chinuie mulţi ani la rând. Sunt deja matură, am treizeci de ani, am o mămică de aur, care mă îndrumează şi mă învaţă tot timpul de bine şi de iertare. Din păcate nu pot spune acelaşi lucru de tata, este un om cu iubire doar de sine, tata bea mult, în fiecare zi e în stare de ebrietate şi îşi bate joc de mămica. Zik îşi bate joc pentru că aşa face, îi interzice să comunice cu mine şi fratele meu (noi locuim separat de ei). Tata se îmbată şi caută motiv de ceartă, orice motiv, chiar şi cana de pe masă, poate fi motiv de ceartă cu bătaie. Mămica toată viaţa cât trăieşte cu el tace şi este de acord cu el. Cândva a zis că vrea să divorţeze, că nu mai poate. Acum are trecut de 50 de ani, e bolnavă de sistemul nervos, primeşte medicamente zilnic. Medicul zice că are doar un sfat pentru ea, să nu facă nervi. Cu tata e imposibil. Noi cu fratele credem că ar trebui să divorţeze. Oare chiar e păcat şi trebuie mama să rabde până la sfârşitul vieţii? Vă mulţumesc din suflet dacă mă puteţi îndrepta.