ertare

0
0

Bună seara, Părinte, rog să mă ajutaţi cum să procedez. Suntem doi copii la părinţi, ca fraţi încercăm să ne împăcăm între noi, sunt şi naşa de cununie a fratelui. Problema este că nu vorbesc cu mama, şi cel mai rău că nici nu-i duc lipsa dacă nu o aud. Care pentru mine ea era punctul de riferiment, nu ne-am certat, dar am fost obijduită cu cuvinte spuse de ea. Nu ţin ură pe ea, e mama mea, dar nu am curajul macar să o sun. Toţi îmi spun că e mai bine aşa să ţinem distanţă, decât să ne certăm. Mă învinuiesc pe mine, suferinţa mea sufletească este deoarece am un an de zile de când nu merg la biserică, nu mă spovedesc, nu m-am împărtăşit, dar şi mai rău că am încetat să mă rog. Mă simt singură, şi simt o greutate sufletească mare, probleme mari în familie, daţi-mi un sfat ce să fac, cum să-mi scot tot golul din sufletul acesta păcătos al meu? Vă mulţumesc mult pentru răbdare.

  • Tatiana a întrebat 11 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, de obicei la așa situații ajung băeții dar tu fată și să nu vorbești cu mama ta? Dute neapărat la ea și spunei Mamă! Greșita-m înaintea lui Dumnezeu și înaintea ta iartămă, și citește din biblie pilda fiului risipitor, uite cum diavolul prin aciastă despărțire a voastră a lucrat ca tu să perzi totul, și pe mama , și biserica, și pe Dumnezeu să îl perzi, sî-l îndepărtezi de tine. Trezeștete cât nu e târziu și smereștete , alungă sămânța diavolească din pământul inimii tale , desrădăcineazăo.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.