Cinstite părinte, plecăciune! Am un fiu de 27 ani. La 23 ani s-a căsătorit cu o fetiţă dintr-o familie mult diferită de a noastră (în privinţa credinţei). Noi, ca părinţi, am făcut tot ce am putut ca copii să fie ajutaţi să meargă pe drumul drept: mai întâi cununie, apoi nunta lumească cu căsătorie civilă. Eram foarte mulţumiţi de noră (româncă). Fiul ne spunea cu multă bucurie că a avut noroc de soţie, că se înţeleg bine. Nimeni niciodată nu i-a auzit certându-se. Acum de sărbătorile Naşterii Domnului, seara când s-a întors fiul de la muncă, după ce au cinat, ceva mai târziu, nora îi spune că pleacă de la el şi că nu-l mai iubeşte. El îşi dorea mult copii, nora găsea mereu motive pentru a mai lungi timpul. Când fiului i s-a părut că nu mai sunt motive a început să insiste mai serios, dar ea, a hotărât să se despartă de el. Din partea lui au fost încercări pentru a păstra familia, dar ea nu doreşte. Acum se despart şi nimeni nu-i putem ajuta cu nimic. Noi ştim că este mare păcat să rupi familia, care este legată prin Taina Cununiei, dar din partea familiei ei nu are nici o învăţătură în această privinţă. Ce putem face, ce rugăciuni trebuie de citit şi cum să ne comportăm?