ce sa fac

Plecăciune părinte, am 28 ani și nu sunt căsătorită, dar vreau să mărturisesc de la început totul ca să fiu înțeleasă și sfătuită. De la 18 ani am început o relație care a fost frumoasă și care treptat sa urât și durează până acum. Peste un an jumăte de când am început să ne întâlnim am căzut în păcat și am început viața intimă, a fost primul și ultimul meu bărbat, dar mai grav este faptul că acum 7 ani am avortat, am făcut din frică din spaimă și ne înțelegere până la capăt că atunci am stricat viața mea, am trecut de partea celui rău. M-am mărturisit și am canon, dar oricum nu pot trăi cu așa păcat pe suflet, nu-i zi să nu mă gândesc la greşeala care am făcut-o. Ce ține de bărbatul ce este lânga mine e unul care își bate joc, simt că și umblă și cu minciunile, acum peste atâția ani când vine vorba de căsătorie îmi spune că nu este gata. Mereu ne certăm nu avem armonie, aș vrea tare mult să-l las să mă pocăesc dar nuștiu cum so fac, mii frică că am atâția ani și să nu rămân singură dar nici așa nu pot. Acum îmi dau seama că să fost el atașat de mine încă atunci se căsătorea și nu trebuia să mă împingă la păcat, acum e foarte indiferent, jignitor și violent. Mă gândesc că eu sunt vinovată că am păcătuit și cel mai grav că am făcut ce am făcut, am devenit nervoasă și bolnavă de nervi, îmi pare rău, mii rușine și mă urăsc. Cum pot să-mi găsesc liniștea sufletească? Vreau familie vreau copii, dar cu cine? Cum să mă impun să-l uit pe acest bărbat cu care mi-am ruinat viața, ce să fac să-mi se ierte măcar puțin din păcat căci am citit mult și cunosc că așa păcate nu se iartă! Mulțumesc din suflet, vă rog îndrumați-mă cum să procedez.