Frica

Sărut mâna, Părinte! Vreau să vă mărturisesc ce frică nebună am de la un timp încoace. Am avut o perioadă care a fost bazată pe multe stresuri, nervi, lacrimi, emoţii, şi altele. Şi iată, că toate acestea astăzi şi-au spus cuvântul astăzi. Am o fobie, o frică când ajung să mănânc mâncarea de una singură. Îmi vine, în acel moment diferite gânduri, şi iată simt că nu pot înghiţi mâncarea. Sunt gânduri rele, la care mai pe urmă regret, ca cum de mai pot să mă gândesc la aşa ceva. Parcă am impresia că ar fi o depresie la mijloc sau… Am impresia că parcă mă înec. Cel mai interesant, e faptul, ca când mănânc împreună cu familia nu simt nici o frică de a înghiţi mâncarea. De multe ori am stat şi am analizat, am făcut şi consultaţii la medici. Slavă Domnului, mi-au zis că totul e în ordine. Şi iată, că am ajuns la concluzia, că nu din punct de vedere medical e ceva la mijloc, dar eu trebuie să fac o schimbare. Să-l caut pe Dumnezeu. Şi am înţeles ispite sunt multe. Cer un sfat de la Dvs. cu ce ma puteţi ajuta în acest caz. Ce îmi recomandaţi să fac şi cum e mai bine. Vă mulţumesc din suflet. Şi mă rog de mă iertaţi. Doamne ajută!