Sărut mâna! Vă rog să mă ajutaţi să-mi găsesc liniştea sufletească. Când m-am născut, cea care mi-a dat viaţă, nu m-a dorit. Motiv pentru care m-a abandonat în spital. Am fost dusă la un centru de plasament, de unde am fost adoptată ulterior de doi îngeri, numiţi părinţi. Problema este că acolo, în centrul de plasament era şi fratele meu, mai mare cu vreo doi, trei ani. Deşi ştiau de existenţa lui, părinţii mei adoptivi nu m-au luat decât pe mine. Peste 18 ani am aflat de acest lucru şi de atunci mă întreb ce s-o fi ales de fratele meu. Ce acatist trebuie să citesc să mi-l scoată bunul Dumnezeu în cale? Mai am o nelinişte: dacă, prin absurd, Doamne fereşte, mă îndrăgostesc tocmai de fratele meu, fără să ştiu că-i el şi aflu când e prea târziu? În ceea ce-o priveşte pe cea care m-a abandonat, nu vreau să ştiu de existenţa ei şi mă rog la bunul Dumnezeu să nu mi-o scoată niciodată în cale. Cei care m-au crescut au fost doi îngeri pentru mine. Din păcate, tăticul a plecat la ceruri în urma cu 10 ani şi am rămas doar cu un înger. Este adevărat că părinţii mei, pentru fapta lor, vor ajunge în Rai? Doamne ajută!