Suferinta din dragoste

Vă rog de mă iertaţi Părinte pe mine păcătoasa. Am o întrebare care mă chinuie zi şi noapte şi nu găsesc răspunsul. Foarte mult timp am fost singură în acel timp mă rugam la Domnul să îmi dăruiască o persoană credincioasă, un băiat care să asculte cuvântul lui Dumnezeu, precum ştiţi în zilele noastre sunt puţini tineri care încă se mai duc pe la biserică, care se roagă. Dumnezeu mi-a auzit rugăciunele şi uite că într-o bună zi am întâlnit un băiat credincios, cuminte, deştept, nu fumează, aşa cum mi-am dorit, am început să ne întâlnim, m-am ataşat aşa de tare de el, am început să îl iubesc, mi-am pierdut minţile, şi îmi părea că şi el mă iubeşte, dar uite că nu a fost aşa cum visam eu. În una din zile mi-a zis că mă iubeşte, ca pe o soră şi că nu poate să îmi dăruiască aceea iubire pe care i-o dărui eu, nu simte ceva special pentru mine după 7 luni de zile. Acum nu ştiu ce să fac, sufăr foarte mult, plâng în fiecare zi, sunt prea multe amintiri cu el, credeam că suntem predestinaţi unul altuia. Toţi zic că semănăm foarte mult la chip şi eu văd asta. Mă întreb de ce Dumnezeu mi l-a daruit să îl cunosc şi acum mi l-a luat. Părinte, vă rog frumos, spuneţi-mi ce să fac, ce rugăciune să citesc ca să mă liniştesc sufleteşte? Iertaţi-mă pe mine păcătoasa.