Bună ziua! Mă numesc Maria și am 15 ani, eu locuiesc cu bunica deoarece părinții mei au divorțat pe când eram mică, pe tata l-am văzut numai de câteva ori iar mama m-a crescut până la 9 ani și s-a recăsătorit cu un om care ma detestă și mama m-a abandonat și a plecat cu el în alt oraș lasându-mă pe mine în grija buneilor. Nu mă plâng, căci buneii mă iubesc și îmi fac toate poftele, dar de vreo trei ani în urmă ei au început să-mi spună că eu sunt o pedeapsă pentru ei și eu nu le mai trebuiesc, ei permanent mă ceartă pentru că mama nu le dă bani și ei mă cresc, așa certuri în familie se întâmplă în fiecare zi, iar astăzi bunelul ma bătut din cauza că am cerut bani pentru o pereche de cizme noi și m-a dat afară din casă. Am auzit că Dumnezeu ne iartă toate păcatele dacă ne pocăim și ne ajută mai departe, dar cu ce am greșit eu un copil de mi-a dat așa suferințe de mic copil. Uneori îmi vin așa niste gânduri că nimeni nu are nevoie de mine că toți m-au abandonat și cred că mai bine ar fi să-mi pun capăt zilelor să nu încurc pe nimeni, dar câte ori am încercat să o fac ceva mă ținea și nu-mi dădea voie so fac, cred că a fost vreun înger trimis de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu are nevoie de mine la ce îmi dă atâtea suferințe?
- mariea a întrebat 11 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Dragă copilă, și eu la fel am crescut cu buneii, și vreau să zic că te înțeleg perfect, uite nici odată nu am avut gânduri de alea spurcate diavolești, și ar fi bine ca și tu să le alungi cât mai departe posibil de la tine, prin Taina Spovedaniei, să te apropii cât mai mult posibil de biserică , de părintele duhovnic, să te împrietenești cu Hristos Domnul care bate la ușa inimii tale săi dechizi ușa sufletului.Sinuciderea este curmarea vieţii proprii. Animalele nu se pot sinucide deoarece ele nu sunt conştiente misiunea faţă de trupul în care trăiesc şi de rostul lor în această lume şi în viața viitoare. Sinuciderea este cel mai mare păcat fată de sine, căci prin ea omul îşi închide definitiv calea spre pocăinţă. Sinucigaşul dă dovadă de necredinţă sau o credinţă bolnavă (Judecători 9;54-57 – sinuciderea lui Abimelec; 1 Regi 31;4-6 – sinuciderea lui Saul; Matei 27;5 şi Fapte 1;18 – sinuciderea lui Iuda); păcătuieşte contra trupului său care este biserica Duhului Sfânt (1 Corinteni 6;19; Romani 14;8-12), şi deci nu mai are iertare nici în lumea aceasta, şi nici în cea viitoare. De aceea, sinucigaşului nu i se mai poate face nici un fel de slujbă şi nici nu se îngroapă în cimitir cu cei credincioşi. Mai bine ai învăța ce sunt virtuțile și pentru început o să-ți recomand – răbdarea. După cum îi este imposibil omului care a murit să pașească, tot astfel este imposibil ca cel lipsit de răbdare să se mântuiască. Nu vă plângeți că Dumnezeu nu vă întărește, căci El se dăruiește oamenilor dupa setea lor, după cum afirma un părinte. Unora care nu pot bea mai mult, le dă doar o picătură. Dar El ar dori să le dea mări întregi, așa încât, la rândul lor, creștinii să potolească setea lumii.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
