Suferinta

Bună seara, părinte. Citesc des întrebările şi răspunsurile de la rubrica „Întreabă preotul„ şi am găsit câteva întrebări legate de suferinţele tinerilor care au loc după ce în relaţie se încep probleme grave. Vreau să-mi descriu şi eu povestea mea de suferinţă şi totodată să le dau un sfat tenirelor care suferă din dragoste şi nu pot înţelege multe lucruri. Sunt băiat şi ca orice tânăr îmi doream alăturea o fată frumosă cu care aş putea petrece timpul frumos şi interesant, ne gândindu-mă la Dumnezeu. Am avut parte de 3 relaţii frumoase una după alta, unde a existat tot ce îl putea supăra pe Dumnezeu. Trăiam clipe frumoase alături de fete frumoase, petrecând nopţi întregi în patul lor, până apăreau zelele negre, unde se începeau suferinţele şi tristeţa punea stăpânirea pe sufletul meu, nu dormeam nopţile, plângeam câteodată, aveam senzaţia că îmi ies din minţi, urlam de durere aşa de tare ce îmi era dureros, nu-mi imaginam viaţa fără acea persoană, îmi veneau multe gânduri murdare în cap, doar ca să fiu alăturea de fiinţa care îmi era dragă, şi mereu mă întrebam ,,De ce mie, ce-am făcut?„. Vreau să spun că cunosc foarte bine cât e de dureros aceasta. M-am întâlnit. Am suferit suficient şi am hotărât să caut răspuns la această întrebare şi am găsit-o după ce am citit multe articole şi am ascultat multe predici. Cel mai tare m-a impresionat: Nu avem pace şi linişte sufletească fiindcă nu-L avem pe Dumnezeu (predică audio a pr. Gheorghe Aniţulesei) (http://ortodoxia.md/video/5871-nu-avem-pace-i-linite-sufleteasc-fiindc-nu-l-avem-pe-dumnezeu) găsită la dumneavoastră pe site. Vreau să le spun tuturor tinerilor că Dumnezeu ne ajută întodeauna dacă îi facem pe plac. Am lăsat fetele la o parte şi am început a studia literatură ortodoxă şi am găsit răspunsul, doar că târziu, după ce am suferit enorm. În toate relaţiile am avut relaţii intime şi tot felul de lucruri murdare şi Dumnezeu m-a pedepsit pentru acesta, s-a primit exact ca la un infractor, am încălcat legea şi pentru asta am fost pedepsit. Vreau să vă dau un sfat pentru toţi cei care suferă enorm: Aţi păcătuit? V-aţi simţit bine în pat? L-aţi supărat pe Dumnezeu? Acum fiţi buni şi ispăşţi-vă pedeapsa temporară, dar atunci când veţi ieşi din acest inferm ortiţi-vă, nu mai păcătuiţi, de fiecare persoană Dumnezeu are grija, e rândul nostru să alegem: Ori aşteptăm să ne-o dea Dumnezeu, ori căutăm şi suferim. Acestă situaţie e exact ca la o masă plină cu bucate expirate şi bucate bune, noi fiind flămânzi începem a înfuleca, înfulecând nu ne dăm seama că putem să dăm de ceva expirat cu care am putea să ne intoxicăm, iar bunul Dumnezeu stă întro parte şi se uită la noi, oare când ne vom întoarce cu faţa la el, oare când ne vom da seama că mâncarea cea mai bună e la el. Înca odată vă îndemn să vă opriţi şi să vă întoarceţi cu faţa la Dumnezeu, acolo veţi găsi tot de ce aveţi nevoie. Sunt două căi de a fi mai înţelepţi, ori prin învăţătură, ori prin suferinţă, alegerea vă aprţine, dar eu vă sfătui după ce am trecut prin atâtea suferinţe cea mai bună cale de a trăi corect e prin învăţătură. Ascultaţi prietenii din jur când vă povestesc despre suferinţele lor care le-au avut, şi nu mergeţi pe calea greşită, care de la început e foarte dulce şi foarte gustoasă, dar care mai apoi se transformă într-un iad, dar dacă deja aţi recurs la asta şi aţi ajuns la starea că suferiţi enorm, nu recurgeţi la tot felul de prostii, dar aşteptaţi cu multă răbdare şi ispăşiţi-vă pedeapsa pentru păcatele care le-aţi făcut, după ploaie apare şi soare. Răbdare şi iar răbdare nimic nu e veşnic, totul e trecător.