Doamne ajută, părinte. Din nou eu păcătoasa bat la uşa dvs. pentru un sfat. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi răsuns la întrebările mele (15705 şi 15759). Acum am o altă durere. Aş vrea să merg să mă spovedesc din nou la părinte, dar mi-e foarte frică pentru că cred că nu o să-mi dea dezlegare pentru Sfânta Împărtăşanie, şi o să cad din nou în deznădejde pentru că asta pentru mine este o mare durere. Cum aţi spus şi dvs. pentru problemele mele o să trebuiască timp, poate ani şi atunci eu dacă nu o să mă împărtăşesc, cum să pot merge mai departe? Am ştiut mereu că deasa spovedanie şi deasa împărtăşire sunt esenţiale pentru mântuire. Apoi mă gândesc că sunt departe prin lume şi dacă Doamne fereşte într-o zi se întâmpla ceva şi plec acasă pe nepusă masă, cine mai îmi dă dezlegare? Aceasta este o mare durere pe care o port în suflet şi care îmi ia uneori curajul de a continua lupta. Părintele nu este duhovnicul meu, nu m-am spovedit decât o dată la el şi nu ştiu dacă m-ar înţelege, dar pedeapsa care mi-o dă nu face altceva decât să mă deznădăjduiască şi să mă departeze de atunci nici nu am mai fost la biserică. Iertaţi-mă, părinte şi vă mulţumesc pentru ajutorul dvs. Dumnezeu să vă ajute.