smerenie, plangere

Părinte, să vă explic dacă este păcat să mă rog sub această formă (nu toată pravila sub această formă, bineînţeles). Stau în genunchi, în faţa patului şi simt nevoia să mă las în jos ca şi cum m-aş smeri (n-am smerenie), astfel eu îmi pun mâinile încrucişate ca pentru rugăciune pe pat şi îmi las capul pe mâini sau pe antebraţe şi mâinile încrucişate tot pe pat, dar întinse pe pat şi cu capul pe pat, având intenţia de a mă smeri şi a mă ruga cu umilinţă şi de a plânge la durerile pe care le am în suflet ca Domnul să mă milostivească şi să-mi ajute la durerea mea. Nu ştiu dacă m-am exprimat prea clar legat de poziţia mea la rugăciune. Doamne ajută-mă!