Framanatari sufletesti

Părinte, vă scriu cu speranţa că mă puteţi îndruma cu darul dat de la Dumnezeu în o problemă care mă chinuie şi nu îi mai dau de capăt. În momentul de faţă locuiesc în Italia, tocmai de aceea apelez prin intermediul internetului la sfinţia voastră. Am un suflet atât de confuz şi de trist, că nu mai ştiu cum să mai ies din situaţia asta. Nu îmi găsesc locul. Nu ştiu ce vrea cu adevărat. Am 27 de ani şi încă nu mi-am găsit drumul în viaţă. Nu ştiu pe ce drum să o iau din punct de vedere profesional. Pe plan sentimental sunt la fel de înceţoşată. În momentul de faţă sunt cu un băiat italian. Nu pot să spun că nu îmi place de el, dar nu îndeajuns de tare încât să îmi doresc să fac un copil şi să mă căsătoresc aici. Gândurile mele sunt anapoda. Am fost mulţi ani îndrăgostită de un băiat de acasă, din România, un băiat la care mă gândesc şi în ziua de azi. Am plecat de lângă el pentru că nu îmi era fidel şi n-am mai putut să mă mai întorc pentru că îmi era teamă. L-am iubit şi îl iubesc, dar mi-e teamă că iar nu are să fie bine. Toate aceste temeri m-au ţinut departe şi m-au făcut să mă gândesc să îmi refac viaţa alături de altcineva. Sunt cu altcineva, dar gândurile mele sunt împărţite după cum vedeţi. Ce să mă fac? Îl vreau pe Dumnezeu, vreau să-mi vorbească. Vreau să mă liniştească, să îmi arate calea. Unde mi-e sufletul? Unde trebuie să fiu? Mi-e frică să mă văd pentru tot restul vieţii în Italia. Ce mă fac fără familia mea aici? Nu mai ştiu părinte. Am nevoie de ajutor. Spuneam înainte că iubesc acel băiat din România mai presus decât orice. Am ales să vreau să îl iubesc pe Dumnezeu mai presus decât orice şi apoi să vina restul. Mă tot rog de un an jumătate ca Dumnezeu să îmi arate drumul meu. Vreau să îl aud. Cum să-l aud? Eu sunt o păcătoasă. Nu vreau să greşesc. Nu vreau ca eu să iau decizii crezând că vin de la Dumnezeu. Vreau ca El să ia deciziile în locul meu, dar cum să îl ascult? Cum fac să ştiu ce-mi spune?