Framanatari sufletesti

0
0

Părinte, vă scriu cu speranţa că mă puteţi îndruma cu darul dat de la Dumnezeu în o problemă care mă chinuie şi nu îi mai dau de capăt. În momentul de faţă locuiesc în Italia, tocmai de aceea apelez prin intermediul internetului la sfinţia voastră. Am un suflet atât de confuz şi de trist, că nu mai ştiu cum să mai ies din situaţia asta. Nu îmi găsesc locul. Nu ştiu ce vrea cu adevărat. Am 27 de ani şi încă nu mi-am găsit drumul în viaţă. Nu ştiu pe ce drum să o iau din punct de vedere profesional. Pe plan sentimental sunt la fel de înceţoşată. În momentul de faţă sunt cu un băiat italian. Nu pot să spun că nu îmi place de el, dar nu îndeajuns de tare încât să îmi doresc să fac un copil şi să mă căsătoresc aici. Gândurile mele sunt anapoda. Am fost mulţi ani îndrăgostită de un băiat de acasă, din România, un băiat la care mă gândesc şi în ziua de azi. Am plecat de lângă el pentru că nu îmi era fidel şi n-am mai putut să mă mai întorc pentru că îmi era teamă. L-am iubit şi îl iubesc, dar mi-e teamă că iar nu are să fie bine. Toate aceste temeri m-au ţinut departe şi m-au făcut să mă gândesc să îmi refac viaţa alături de altcineva. Sunt cu altcineva, dar gândurile mele sunt împărţite după cum vedeţi. Ce să mă fac? Îl vreau pe Dumnezeu, vreau să-mi vorbească. Vreau să mă liniştească, să îmi arate calea. Unde mi-e sufletul? Unde trebuie să fiu? Mi-e frică să mă văd pentru tot restul vieţii în Italia. Ce mă fac fără familia mea aici? Nu mai ştiu părinte. Am nevoie de ajutor. Spuneam înainte că iubesc acel băiat din România mai presus decât orice. Am ales să vreau să îl iubesc pe Dumnezeu mai presus decât orice şi apoi să vina restul. Mă tot rog de un an jumătate ca Dumnezeu să îmi arate drumul meu. Vreau să îl aud. Cum să-l aud? Eu sunt o păcătoasă. Nu vreau să greşesc. Nu vreau ca eu să iau decizii crezând că vin de la Dumnezeu. Vreau ca El să ia deciziile în locul meu, dar cum să îl ascult? Cum fac să ştiu ce-mi spune?

  • Elena a întrebat 11 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Știi soră, și eu nu de puține ori, când mi se părea că nu mă isprăvesc în viață și totul mergea nu cum trebuie (nici măcar nu cum vreau, ci, cum nu trebuie), strigam către Dumnezeu, cam cu același suspin. Mai târziu, mi-am dat seama, că, omul oricum va avea pretenții la Dumnezeu. Iată de ce, indiferent de ce nu am zice, Dumnezeu preferă să nu se atingă de liberatea noastră, ca mai tâziu, să nu avem motiv de al învinui. Răspunsul lui Dumnezeu pentru noi, stă în înțelepciunea poporului: ”Cum îți ve-i așterne, așa ve-i dormi”! Cât privește durerea Dvs. scumpă soră, nici eu nu vă doresc nici de cum să rămâneți în Italia. Să mă iertați toți cei de peste hotare, dar, parcă mi se pare că departe de casă înseamnă și departe de Dumnezeu! Prietenia Dvs. cu italianul va aduce foarte multe probleme. În primul rând, sunteți cu crezuri diferite. De aici vor apărea multe certuri legate de sărbători, copii, etc. Ar fi frumos să reveniți acasă, dar, să-l scoateți din minte pe cel tânăr. Sincer, în România mai sunt o sumedenie. Și tineri și frumoși și necurvari, etc. 

Am să și închei, tot cu înțelepciunea poporului, sau cu a lui Creangă…: ”Decât codaș la oraș, mai bine-n satul tău fruntaș”. Nu merită să rămâneți un oarecare din Italia, când puteți fi un Cineva acasă! Dar, e doar punctul meu de vedere! Vă rogă să țineți cont de aceasta!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.