avort

Sărut mâna, Părinte şi Doamne ajută! Vă rog foarte mult să mă ajutaţi că de câteva luni simt că o să înnebunesc de gânduri şi plâns, ruşine! Mi se scurmă sufletul: sunt căsătorită şi am un copil de 1 an şi 5 luni, dar în urmă cu 4 luni an aflat că sunt însărcinată, am înnebunit, eram disperata şi am păcătuit avortând, nu copilul ma speriat ci faptul că eram pe drumuri cu bagajele mereu făcute, dintr-o chirie în alta, am ajuns de a sta 8 persoane în apartament cu 2 camere. Era groaznic şi din teama că n-o să pot să mă descurc cu doi copii mici (neavând pe nimeni în România – acolo stăm), absolut singură, am făcut prostia! Soţul era fericit şi mă încuraja – el vrea 5 copii, acum trec pe lângă o biserică şi mi-e ruşine să-mi fac cruce, plâng de fiecare dată, când îmi amintesc. Din acel moment certurile nu se mai sfârşesc în familia noastră. Îmi este foarte ruşine să merg să mă spovedesc preotului. Nu ştiu ce şi cum să fac. Ajutaţi-mă, vă rog din tot sufletul.