Părinte, am aproape 40 de ani şi de curând mi-am amintit că am avut un avort spontan când eram mai tânără…foarte tânără, neştiutoare şi naivă. M-a lovit în moalele capului amintirea aceasta fiindcă, chiar dacă am avut 3 relaţii înainte de căsătorie, n-am rămas niciodată însărcinată. Cu excepţia acelei dăţi… Mă simt cumplit de vinovată, am vorbit cu soţul meu, care mi-a spus că nu e un păcat, dar nu am sufletul împăcat… În curând voi vorbi cu Părintele meu duhovnic (pe care nu l-am văzut de 5 ani fiind plecată din ţară) şi ştiu că el mă va ajuta. Dar aş vrea să ştiu ce ar trebui să fac, în afară de mărturisirea păcatului… Mulţumesc şi Dumnezeu să ne ajute!
- Maria a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Soră dragă, Doamne ajută. Dureros îmi pare trecere fugitivă peste păcatul curviei. Și îți citez ideia: „chiar dacă am avut 3 relaţii înainte de căsătorie, n-am rămas niciodată însărcinată”. Nu faptul de a rămâne însărcinată sau de a nu rămâne este sau nu un păcat, ci viața în curvie. Eu cred că ar trebui mai mult accent să pui pe această încercare a vieții și să mărturisești aces lucru. Iar pe faptul avortului spontan să ceri de la Domnul iertare. Eu cred că mpentru acea faptă întâmplată nu din voința ta vei avea iertare iar pentru ceea ce e cu voia și încă și din cunoștință mai greu se iartă. Numai pocăința curată și dreaptă te poate ajuta. de aceea te îndemn la o mai mare meditare față de acest păcat și să lași ceea ce Domnul a decis să fie în cele ale Lui.
Doamne primește rugăciunea robilor Tăi și ne miluiește pe noi!
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
