Părinte, propria mamă mă urăște și mă blastămă. Mă rog pentru ea când îmi fac rugăciunile (câteodată nu), nu pot să mă apropii de ea. Sufăr și eu atât pentru mine cât și pentru ea, nu există nici o relație între noi, eu stau în camera mea închisă, ea în sufragerie. Nu există contact, iar când se întâmplă să schimbam o vorba iese cu scandal, iar eu prefer tăcerea pentru că știu ce se întâmplă dacă vorbesc cu ea. Ce să fac, părinte, cum să nu mă doara când văd ca pe frații mei îi iubește, îi îmbrățișează, le vorbește frumos și nu în ultimul rând îi binecuvintează iar cu mine, opusul lor. Mă doare, cum s-o iert, nu pot, ajutați-mă, ce să fac?
- Suflet de fiica a întrebat 11 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, în primul rând să ceri ertare pentru toate de la ea, că se vede că are un motiv ca să se comporte cu tine așa, iar pe urmă rabdă toate, primeștele ca pe un medicament de la Dumnezeu pentru boala păcatului care o ai. Prin răbdarea voastră vă ve-ți câștiga sufletele voastre.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
