0
0

Bună ziua, părinte! Am şi eu o problemă, am două fetiţe, una de 3 ani, alta de 1 an, sunt fericită că mi-am dorit foarte mult copii. Dar prima mea fetiţă mereu plânge de la nimic că vrea o jucărie sau pofteşte zi de zi bunătăţuri şi nu-i problema că nu pot să-i permitem, dar tot ce vede la cineva ea tot vrea şi dacă nui dai ne face zilele imposibile, încerc să-i explic în toate modurile şi prin pedeapsă şi prin diferite metode, dar ea nu se linişteşte, urlă, te scoate din sărite, poate să urle cu orele şi de zeci de ori pe zi uneori chiar zic Doamne atât mi-am dorit primul copil, dar toată lumea din jur îmi face observaţie că nu vrea să asculte de nimeni. Nici de noi părinţii, nici de oamnenii mai străini, ea ce vrea să facă, aceea face, cineva mi-a zis că are simptomul hiper activităţii şi neatenţiei, si eu tare mă întristez de ea, căci şi eu şi soţul suntem foarte liniştiţi, dar ea e mereu neliniştită, agitată, pe când cel de al doilea copil e destul e cuminte, liniştit şi cu toate că are numai un an jumătate ascultă de noi pe când cea mare, face totul invers, menţionez că nu prea ne ducem la biserică, că suntem în srăinătate şi nu ne permitem atât de des să mergem la biserică, e foarte departe şi soţul e nevoit să lucreze şi sâmbăta şi duminica din cauza că eu stau acasă cu copii şi nu muncesc şi uneori e atât de supraobosit că are o munca foarte grea şi deaceea nu prea frecventăm biserica. Nu ştiu ce să mai fac cu ea, mă gândesc să o duc la doctori. Daţi-mi vă rog un sfat. Vă mulţumesc din suflet.

  • LARISA a întrebat 11 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Bună ziua. Foarte mult ajută în aceste cazuri sfânta împărtășanie. Încercați să o interesați cu diverse istoriaore creștine care învață bunul exemplu, ascultarea. Nu trebuie să împliniți toate capriciile, însă ignorațile absolut, făcându-vă că nici n-a auzit ce a zis. Azi va plânge 10 ore, mâine, 8 și așa veți obține liniște. Trebuie răbdare și ca ea să înțeleagă că părinții au autoritate și trebuie ascultați. Nu faceți față de ea aluzii, ori să spuneți că iată surioara mai mică e mai cuminte etc, căci poate fi și gelozie asta la ea, exprimându-se în capricii și faceți mai rău așa. Sugeriți-i că e surioara mai mare și că vă poate ajuta foarte mult, începând cu faptul ca să fie un bun exemplu surioarei, s-o învețe multe căci e mai mică. Încercați s-o implicați în muncă (strângă jucăriile proprii) prin casă, să nu privească televizorul cu diverse publicități și lucruri inutile. Trebuie multă ocupație și jertfă, chiar de greu și desigur rugați-o pe Măicuța Domnului să vă ajute și miluiască!

Prot Victor Mihalachi

 

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.