Blagosloviţi şi iertaţi, părinte. După multe frământări am decis să vă scriu că poate voi găsi o linişte în suflet. Suntem cu soţul din acelaş sat. În toamna anului 2000 după o relaţie de 6 ani ne-am căsătorit. În ianuarie 2000 părinţii lui au avut un conflict cu preotul (X), şi totuşi toamna am primit cununie de la acelaşi preot (X) mergând la el şi soacra cea mica şi cea mare făcând înţelegere. După ceva timp preotul (X) a fost acuzat pe nedrept de un păcat şi l-au scos din satul nostru. A avut şi judecăţi unde dreptatea a fost de partea lui, apoi a slujit câţiva ani în alt sat, după ce s-a intors la noi în sat şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi a oamenilor cu suflet mare a construit altă biserică aici şi unde slujeşte şi acum. Menţionez că socrii mei având mai înainte confictul cu părintele (X) au început a fi contra lui şi fel de fel de bârfe şi hule în adresa lui, cu toate că ei adică socrii mei duc o viaţă creştinească şi ei, ea carne nu mănâncă şi băuturi spirtoase nu întrebuinţează, posturile le ţine foarte strict. În timpul acesta eu cu ajutorul lui Dumnezeu m-am trezit puţin din somnul păcatelor şi dându-mi seama de păcatele ce le-am făcut în tinereţe şi după, m-am mărturisit părintelui (G) şi ţinând canoanele am început să duc o viaţă cât de cât creştineşte, acestea păcătuind în fiecare zi. În 2002 vara soţul a plecat peste hotare la lucru, eu am rămas să trăiesc la părinţii mei cum ne-am înţeles fiindcă eram şi însărcinată. În 2005 decembrie când a primit documentele s-a întors, fetiţa avea să împlinească 3 anişori, apoi lăsându-mă de două luni iarăşi însarcinată a plecat din nou la lucru în altă ţară. Am născut doi băiţei gemeni. Soţul deja având documente în ordine venea mai des, doua–trei ori pe an. Cu ajutorul Domnuui ne-am luat casă aici în sat, avem şi doi fini de cununie, mă stărui să trăiesc cu toţi în bine parcă nu am vrăjmaşi (în afară de cei nevăzuţi). Acum în septembrie băiţii merg în clasa 1 şi fetiţa trece a patra. Mă bucur de ei fiindcă mă stărui să-i cresc creştineşte şi să nu repete greşeala şi fărădelegile mele. Ţin să menţionez că îmi iubesc şi soţul foarte mult, mi-i foarte greu moral dar şi fizic să ne trăim aşa viaţă departe unul de celălalt, eu cel puţin mă alin cu copii, părinţii, rudele, însă lui cred eu că îi este mai greu sufleteşte fiind departe de noi. Anul trecut în iunie în post am suportat o intervenţie chirurgicală la cap. Vă daţi seama ce se făcea în sufletul meu înainte de operaţie când îmi priveam copilaşii. Pe atunci părintele (G) era deja demult mutat cu traiul la sudul Moldovei, şi eu mă rog aveam nevoie de o mărturisire şi împărtăşanie înainte de operaţie cu atât mai mult ca se începuse postul. Ştiţi, părinte, am socotit sfintele taine mai presus decât mâna celui ce le primescc şi am mers la biserica nouă la preotul (X) fiindcă nu am nimic contra lui şi îl socot de preot cu atât mai mult că am primit de la el Sf. Cununie (recunosc că când au apărut bârfele împotriva lui nu am crezut, dar am râs pe sama lor). M-am mărturisit, am primit împărtăşania. Înaite de asta seara pe skype vorbind cu soţul i-am zis că mă duc să mă împărtăşesc mi-am luat iertare cum se cuvine însă nu i-am zis la ce preot mă duc, fiindcă nici prin cap nu mi-a trecut ce urmări o să fie. Şi cu soacra am avut o discuţie înainte de împărtăşanie unde i-am zis că mă duc la preotul (X) la mărturisire, a început să mă contrazică, cu fel de fel de vorbe, că el nu e preot, că el nu are dar de sus, şi fel de fel, mi-am spus şi eu părerea mea atunci că ce fel de creştini îs ei dacă ţin cu anii ura care o au pentru el, cum se zice în rugăciunea Domnuluilui… şi mai multe. A urmat operaţia cu ajutorul Domnului totul a decurs foarte bine. În septembrie a venit soţul acasă tocmai la ziua soacrei, eu mă rog am gătit câteva bucate, ne-am dus la ea, am felicitat-o, i-am zis vorbe frumoase (sincer nici mamei mele nu i-am făcut aşa plăceri), mă rog să nu se simtă ca are numai nurori (de câte ori a avut nevoie am mers cu ea pe la spitale, pe la medici, am ajutat-o cu ce am putut, fiindcă mama mea de multe ori îmi zicea …cum îţi sunt eu mamă, aşa şi ea e mamă şi cu cum am stat eu cu mâna sub cap crescându-te, aşa şi ea a crescut). Nu după mult timp după acea s-a început scandalul referitor la frecventarea mea la biserica cea nouă, respectiv el fiind de părerea părinţilor săi, mi-a spus cuvinte care şi acum scriind după un an, mă trec fiorii, m-a jignit foarte mult. De câte ori merg la biserică (acea nouă), de atâtea ori apare sfada, soacra-mea se interesează prin sat dacă am fost la biserică, dacă mă împărtăşesc la părintele (X). Soţul zice să mă duc la biserica cei veche (soacra-mea nu o frecventează nici pe cea nouă, nici pe cea veche. Ea primeşte călători şi fac rugăciuni în casă numai, dacă botează sau cunună, ori de vreo înmormântare, atât se duce la biserica cea veche, părintele (G) e tot călător, ori să mă duc în oraş la vre-o altă biserică. Sfătuiţi-mă cum să procedez. Mi-i tare greu când ajung duminica, m-am săturat de scandaluri, citesc psaltirea, rugăciuni contra urii, mă rog lui Dumnezeueu ca să-mi zdrobească inima, între mine şi mama soacra a apărut un zid de giaţă, chiar zilele astea mă închipuiam înainte de moarte şi vroiam să merg la ia să topim ghiaţa ce stă între noi, dar ştiind că iarăşi va începe hule împotriva preotului (X) nu mi-i a duce. Cum să procedez, soţul nici nu vrea să audă de aşa ceva, mă deranjează mai mult stare sufletească a lui, atâţea ani de ură (în rest e foarte cum se cade, e gospodăros şi iubitor de copii, grijuliu de viitorul nostru, săritor la nevoie, îl iubesc foarte mult de atâta şi l-am iertat de scandalul cu pricina), ce să fac duminica? Dacă merg la biserica cea nouă am scandal (mama mea tot la acea nouă se duce, dar credeţi-mă ca nu sunt influenţată de ea, ea e o persoană iertătoare), să merg la acea veche se încep bârfele printre acei de acolo, fiindcă acolo la biserica cea veche au rămas persoanele care au început scandalul satului şi credeţi-mă ca nu aş vrea să mă aflu printre ei. Părintele (G) vine rar pe aici şi cam de multe ori stau la dubii în privinţa lor, necătând la aceea că prin ei şi datorită lor îmi trăiesc viaţa mai creştineşte. Citind sfânta scriptura am găsit că e păcat să-ţi schimbi părinţii duhovnici. Daţi-mi un sfat vă rog.