După 3 ani de la nuntă dintr-o dată soțul aşa s-a gândit că nu ne mai înţelegem, că nu îl las să facă ce vrea şi că nu îl ascult şi a plecat de-acasă. Am constatat că de când mă rog şi de când aprind candela în casă s-a schimbat şi a început să aibă alte gânduri. Nu îmi mai vorbea şi orice lucru îi ziceam i se părea ciudat şi începea ceartă. Mă doare sufletul că a plecat şi am rămas aşa nu am visat să am o aşa căsnicie mi-am dorit din tot sufletul să fiu unită în faţa Domnului cu soţul meu şi suntem să avem prunci frumoşi şi să ne înţelegem şi să trăim până când moartea ne va despărţi, mă rog la bunul Dumnezeu şi la Fecioara Maria să se întoarcă şi să ne înţelegem şi să avem pruncii noştri însă nu s-a schimbat nimic în decursul acestei luni de când a plecat. Aş vrea să dau un acatist de împăcare şi de izgonirea relelor, însă nu ştiu cum să îl scriu. Ce să fac, am nevoie de ajutor pentru că îl iubesc şi nu vreau ca ceea ce cândva ne-a unit şi în Sfânta Taină a căsătoriei acum să se rupă? Mulţumesc.
- Mariana Angelicca a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Doamne ajută. Stimată soră. Tare îmi pare mie că nu numai la el e o crăpătură în partea credinței, ci și la tine. Eu știu că în familie totul se face împreună nu unul face și-i spune celuilalt. Aprinderea candelii tot de ambii soți se face. Satana ar vrea să despartă orice familie și să vrăjmășească familiarii între ei. Ar distrugerea micii zidiri Dumnezeiești, a micii biserici. Să înțelegem lucrarea necuratului și să ne supunem și mai mult, cu mai multă evlavie, smerenie Domnului și dvs, ca femeie, să ascultați și stimați soțul. Prin rugăciuni multe la Mântuitor și Maica noastră cerească, ne vom ruga și noi, ca să redobândiți împreunarea familiei. Femeile vor zice că iarăși le mustru. 
Dar aș vrea să vă expun de data asta, o discuție pe care am avut-o cu o femeie întoarsă la pocăință: ”Noi, femeile, de-a lungul timpului ne-am luptat pentru dreptate, egalitate, drepturi etc. Și eu eram una, care în familie îmi plăcea să supun, ordon, să am autoritate. Tindeam să ascult puțin, dar să vorbesc mult. Iată unde era paguba mea. Revenind la calea Domnului, am înțeles câteva lucruri esențiale. Dumnezeu, de la începutul zidirii sale, a făcut femeia ca a doua făptură, spre ajutor și mângâiere bărbatului. Asta nu înseamnă că ea este mai mică în fața lui Dumnezeu. Cum spune și Domnul: ”fericiți de cei mici, ei se bucură că sunt mici..” Și Mariei Magdalenei, i s-a arătat celei dintâi după Înviere și multă ceartă erau între ucenici pentru aceasta. Dar Domnul a vrut ca să înțelegem, în fața lui, suntem toți egali, căci ne iubește la fel. Doar că, cum Domnul e Capul Bisericii, așa și femeia are nevoie de cap, stăpân, îndrumător, ajutător. Noi ca femei, trebuie să înțelegem, că însuși Dumnezeu ni l-a dat ca să fie mai mare peste noi, cine suntem dar să tăgăduim voia Lui?! Făcând așa, cu smerenie, răbdare, dragoste și ascultare se fac familii foarte frumoase și trainice, pe care le binecuvântează Dumnezeu!” Rămâne ca dvs să trageți concluzia cuvenită, dar eu vă spun: sufletul care râvnește către Domnul și se lasă în voia Sa, e călăuzit de însuși Dumnezeu și plăcut ochilor Lui. De așa familie nu se mai lipește necuratul. Dacă soțul e mai pretențios, ursuz, faceți dvs mai multă ascultare și toate se vor aranja. Doar știm că femeia e ”gâtul”, unde se întoarce el, acolo îi urmează și capul. 
Sfinții Părinți puneau ascultarea mai presus ca postul, faceți așa, și veți fi pe calea dreaptă. Cât despre acatiste: sunt bune toate și mai ales pomenirea la Sfânta Liturghie!
Să vă ajute Măiculița Domnului la reunirea familiei și să binecuvânteze cu pruncuți sănătoși!
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
