casatorie

Sărut mâna Părinte, timp de 2 ani jumătate am avut o relație cu un băiat pe care l-am cunoscut în Spania, eu fiind cu bursa la facultate și el cu serviciul. El m-a plăcut foarte mult, a insistat să fim împreună, eu nefiind foarte convinsă pt că nu era prea credincios, dar venea cu mine la Biserica, mai ținea post uneori. Am ajuns și să trăim împreuna, pt că nu am reușit nicicum să-l conving că nu e bine înainte de nuntă, dar totuși am cedat. Eu am revenit în țară după un an de la relație în Spania, ca să-mi termin facultatea în România, îi tot spuneam să ne căsătorim pt că ne înțelegeam bine și amândoi ne doream o familie, dar el dorea să mai așteptăm, așa că s-a simțit presat și timp de 2 luni am fost despărțit din decizia lui. Deși am suferit foarte mult, apoi lui i-a părut rău și ne-am reîmpăcat și ca prin minune am primit o altă bursă, am mers din nou în Spania și am continuat să trăim așa timp de 3 luni, deși rar ne vedeam. Eu am terminat bursa și am revenit în România și el a venit să-mi cunoască familia și eu pe a lui. Lui i-a fost foarte rău la mine acasă, iar mie la el acasă. El chiar a ajuns la spital. Dar nu au fost probleme cu părinții. El a plecat în Spania eu am rămas în România să-mi dau licența, apoi a insistat să merg la el să locuim împreună ca să vedem dacă ne e bine și așa să ne putem planifica nunta. Timp de o lună a dus munca de convingere cu mine pt că știam că nu e bine să locuim împreună, dar din iubire pt el am mers. Dupa 4 luni m-a întrebat dacă vreau să ne căsătorim, am planificat data, am rezervat salonul, dar eu îmi doream desigur o nuntă creștinească, simplă, să ne binecuvânteze Dumnezeu, măcar asta să facem așa cum trebuie. Dar el dorea nuntă cu muzică, cu 2 nași, iar eu nu știu de ce de data asta nu am mai cedat nicicum. Părinții lui doreau nunta cu alai, să știe tot satul, iar el dorea ca ei să fie mulțumiți. A considerat că eu nu-l înțeleg, că nu îl sprijin și că nu am încredere în el. Iar eu știu și că femeia trebuie să sprijine bărbatul, dar doream să fie o nuntă plăcută lui Dumnezeu, să ne spovedim înainte, și el vroia să se spovedească, dar numai înainte de nuntă. Așa că a anulat nunta. Din nou am suferit mult amândoi pt că ne iubeam și ne înțelegeam bine, până la nuntă când nu am mai ajuns la nici un acord. Astfel sătula de trăit în păcat am plecat în România, iar el mi-a respectat decizia deși și-ar fi dorit să rămân. Timp de 2 luni nu am mai vorbit pt că era foarte supărat că l-am părăsit așa cum credea el, dar am dorit doar să-și dea seama că greșește. Acum vorbim din nou și să merg iar la el și-mi zice că vom face nunta la anul. E un băiat bun, cu suflet mare, m-a respectat foarte mult doar că nu a fost crescut aproape de Dumnezeu. Mie îmi este foarte greu fără el, și el suferă. Dar nici în păcat nu mai vreau să stau încă un an. Mă rog să am răbdare, dar mi-e forte greu. Am dăruit tot în relația asta și nu ne-am jignit niciodată. Asta face despărțirea și mai grea. Dați-mi un sfat vă rog. Îmi cer scuze că am scris așa mult, dar ca să-mi răspundeți aveți nevoie de detalii am considerat eu. Sărut mâna!