divort

Bună ziua. Vă rog să mă ajutați cu un sfat. Eu și cu soțul și cu copilul locuim cu părinții lui. Ne înțelegem foarte greu cu ei. Noi având venituri mici, ei ne reproșează mereu ajutorul pe care ni-l dau, ne jignesc și ne umilesc. La fel și copilul l-au răsfățat și apoi când se poartă urât dau vina pe noi. Eu am propus să ne mutăm undeva singuri, chiar și cu chirie, dar soțul nu vrea sub nici o formă. El a devenit foarte comod, îi convine să fie întreținut de mine și de ai lui. Cu banii e absolut iresponsabil, îi strică pe jocuri de noroc. El se așteaptă ca eu să duc totul în spate. Grădinița eu o plătesc, ratele eu, i-am plătit datoriile, aurul meu l-a băgat la amanet. De copil se ocupă superficial, când vin eu acasă de la servici automat se pune la orizontală și butonează telecomanda de la tv. Serviciu stabil nu are și nici nu vrea să aibă, chiar eu i-am căutat, l-au chemat la inetrviu, nu s-a dus. Refuză să vorbească cu mine serios despre situația noastră, mereu dă vina pe alții și crede că de fapt nu există nici o problemă. Și peste toate astea, pretinde ca în pat să facem tot felul de porcării pe care le vede pe internet. Eu i-am spus că nu mai suport și că o să plec. Iubire nu mai există, e clar că el nu mai simte nimic pentru mine, dat fiind că nu-i pasă de nimic din ce fac, pasiunile mele nu au nici o importanță pentru el, mereu mă înjură, mă umilește și de câteva ori m-a și lovit. Eu nu mai vreau să expun copilul la astfel de scene și cred că sunt mai mult decât un obiect sexual, un portofel și o bonă. I-am spus că dacă ține la familia noastră, să lase prostiile și să vină cu noi, pentru că vreau să-i mai dau o șansă. Probabil o să mă întrebați dacă nu cumva am și eu o vină aici. Sinceră să fiu, nu știu. Eu am încercat din toată inima să mă adaptez în acel mediu, în familia lui, am suportat multe jigniri, nu am spus nimic urât, dar, ca soție și mama copilului lui, am avut doar pretenția unui minim respect din partea lui. Credeți că procedez bine dacă mă mut din casa aceea?