Sărut mâna părinte. De curând am găsit acest site și am citit întrebări și răspunsuri date de dumneavoastră. Îndrăznesc și eu să vă deranjez cu o întrebare, de fapt mai întâi să vă povestesc puțin. Părinte eu sunt căsătorită de 11 ani, stau cu socrii și am trei copii. De-a lungul anilor aș putea spune că am luat numai hotărâri greșite. Am acceptat să stau cu socrii crezând că e pentru o perioadă scurtă. Apoi am făcut împrumut și am cumpărat boltări pe carte îi plătesc și în ziua de azi și mă uit la ei, căci casă nu am mai făcut, că socrii nu mi-au dat o bucată de grădină și soțul nu a câștigat cât să ne cumpărăm pământ. Soțul nu are un servici stabil. Și în privința lui cred că am greșit că nu i-am impus să-și ia un servici stabil. M-am lăsat încântată de toți din familia lui și l-am lăsat să plece în Italia. A fost plecat cinci ani, timp în care mi-am luat mobilă, o mașină și c-am atât. De câștigat numai el știe cât câștigă. Ce să zic că eu între timp acasă nu am ieșit din cuvintele socrilor, cum spuneau ei așa făceam, chiar și-n privința banilor. M-am gândit că stau în ograda lor și să nu-i supăr. M-am rugat mult să vină el acasă, să lase străinătatea. A venit, a stat doi ani în care nu a vrut să lucreze. Eu sunt învățătoare deci am un salariu. El a stat pe banii mei, a lucrat anul trecut vreo 3 luni de am luat lemne pentru iarnă, iar anul ăsta deloc. Acum a plecat iar în Italia unde stă la o soră de-a lui fără să lucreze. Eu acasă am datorii de 2 ori cât salariul meu. De făcut o casă nici nu mai îndrăznesc să mă gândesc. Când mă supăr tare zic că cu boltarii am să-mi fac cavou. Vă rog părinte datimi un sfat, o vorbă bună, un îndemn. Nu vreau să cad în disperare că am copii de crescut, ei nu sunt vinovați că tatăl lor își trăiește viața.
- mihaela a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Da, e mare durerea Dvs. soră, dar nu prea am înțeles, unde este Dumnezeu în toată istoria Dvs. De câte ori v-ați rugat și Dumnezeu nu v-a ajutat, de câte ori ați mers la Biserică să vă plângeți păcatele și să vă rugați ca Dumnezeu să vă lumineze soțul și să vă schimbe viața? De câte ori ați postit, pentru ca Dumnezeu să-i îmbuneze pe socrii Dvs. și să le umple inima cu dragoste?
Nu vă cert, să știți! Pur și simplu, noi, l-am dat afară pe Dumnezeu din viața noastră și ne aducem aminte de el doar atunci când nu ne merge. Dar și atunci, ne aducem aminte nu pentru a ne ruga și a ne cere iertare de păcatele noastre, ci pentru a lansa noi pretenții, de genul: ”De ce Doamne eu, ce sunt chiar cel mai păcătos”? Uităm că Ortodoxia, este o Cruce, că drumul mântuirii, este o cruce și că, până nu urcăm pe Cruce ca Hristosul nostru, nu ne mântuim. Aceasta este Crucea Dvs! Acuma, nu trebuie să vă plângeți, ci pur și simplu să vă îngrijiți, cum să o duceți cu bine până la capăt, pentru că dacă ve-ți încerca să tăiați din ea – pieriți! Ei cum, v-am încurajat? 
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
