Sărut mâna părinte! Eram copil mic, aveam poate 3 sau 4 ani când am auzit că un om de la noi din sat a văzut chipul Maicii Domnului pe deal într-un bob de grâu. Îmi amintesc că nu știam ce înseamnă cuvântul „deal”, dar îmi doream foarte mult s-o văd și eu pe Maica Domnului și m-am rugat foarte mult de părinți să mă ducă și pe mine la „deal”. Am plâns și m-am tăvălit pe jos, strigam într-una că vreau s-o văd pe Maica Domnului, dar fără rezultat, nu m-a scos nimeni din curte. A doua zi, în timp ce mă jucam cu copiii vecinilor în curte am văzut pe cer icoana Maicii Domnului pe care o aveam eu în cameră, în mărime naturală. Era transparentă, se vedeau frunzele pomilor prin culoarea veșmintelor. Am privit-o un timp nedumerită, apoi neștiind ce să fac i-am zâmbit și Maica Domnului mi-a zâmbit și ea! Abia după ce a dispărut mi-am venit în fire și mi-am zis că trebuia să îngenunchez! N-am făcut caz de acest lucru, n-am spus nimănui, am păstrat asta în sufletul meu, neștiind cum s-o interpretez, dar acum văzând ce spuneți dumneavoastră despre astfel de întâmplări, mă întreb: și pe mine m-a amăgit diavolul? Eram foarte mică, se spune despre copii că pot vedea ce adulții nu pot, e exclus să fie adevărat? Mulțumesc!