Sărut mâna, părinte! Sunt tot eu, cea cu călugăria..şi dacă timp de 10 ani o să se facă o întorsătură a lucrurilor şi am să mă căsătoresc, eu nu vreau să mă căsătoresc, eu vreau să merg la mănăstire cât mai repede, mă gândesc că părinţii mei îmi plătesc aceste studii pe care le fac, plus că banii sunt puţini, iar apoi eu să le zic că toate au fost în zădar şi nici măcar la bătrâneţe să nu am grijă de ei, ar fi halucinant, de aceea spuneam că ar trebui să plec din timp, dacă asta îmi doresc, astfel încât să nu creez prea multe încurcături..
- hellen a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, călugăria este o chemare a creștinului a lua chipul îngeresc și nu un refugiu sau o necesitate, mergi de te sfătue cu părintele tău duhovnic, și dacă simți așa o chemare atunci mergi la mănăstire și te învoește la ascultare. Numai ca să îți fie clar că o să te lipsești de tot ceea ce este lumesc, și o să fie nevoie să faci ascultare conducătorilor mănăstirii, să te nevoești chinuinduți trupul și înălțindute pe scara duhovnicească.
A fi călugăr este o cinste ce se răsfrînge și asupra părinților. Și chiar dacă nu înțeleg lucrul acesta, ei sunt cinstiți ca părinți ai unui călugăr. Nu se face dintr-o răzvrătire pornirea la călugărie, nu se face dintro oponență față de părinți, ci se face dintr-o apropiere față de Dumnezeu, dintr-o râvnă pentru Dumnezeu și, în cazul acesta, părinții nu mai trebuie să fie implicați, nu mai trebuie să fie ca o piedică.
Prot.Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
