neintelegeri

Binecuvântați Sf. Părinți. În primul rînd aș dori să mulțumesc tuturor care lucrează la acest site și se asigură că noi păcătoșii avem un loc unde putem să „poposim” în momentele în care avem nevoie de un sfat, de o îndrumare…că multe putem învăța și din cititul întrebărilor și răspunsurilor date. Să vă dea Bunul Dumnezeu viață lungă și putere pentru a continua acest ajutor atât de necesar tuturor. Am 30 de ani și în ultimul timp mi-am dat seama că de fapt în această viață noi, oamenii, sântem singurii vinovați de tot ceea ce numim noi „greutăți/necazuri”. Avem tendința mai mereu să întrebăm de ce mi se întâmplă mie asta? De ce trebuie să trec prin necazul acesta? Să dăm vina pe toți cei din jur în afară de aceea persoană care este cu adevărat vinovată : EU! Și aceste lucruri le spun din proprie experiență….Am păcătuit și păcătuiesc mult Sf. Părinți (Slavă lui Dumnezeu că tare jos am ajuns și încă mă mai ține pe acest pământ, cât este El de milostiv și bun, și cât mă iubește dacă și în ceasul acesta îmi dă timp și posibilitatea să mă îndrept pe drumul cel bun) După mulți ani departe de biserică și după și mai multe păcate am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu să găsesc o mănăstire ortodoxă aici unde locuim, deși e totuși la aprox 2 ore de mers cu mașina tot cu ajutorul Celui de sus de cînd am descoperit-o am mers la mănăstire aproape în fiecare weekend, am găsit un duhovnic pt mine și soț (lucru care mi-l doream de mult timp), ne-am spovedit, ne-am și împărtășit toată familia (si copiii) De cînd am început să mergem acolo soțul meu, care servea băuturi alcoolice zilnic, începea de cînd se trezea dacă erau bani și avea cu ce, și pînă se punea să doarmă, s-a lăsat de această patimă….anii de-a rîndul l-am rugat și cu bună și cu mai puțin bună și cu frumosul și cu cearta să se oprească, sau să o lase mai ușor și nu am avut nimic de cîștigat…dar pe 15 august , de Adormirea Maicii Domnului, la noi pe stil nou, S-a trezit și mi-a zis că el nu mai pune alcool în gură. Am mai auzit din astea de la el și nu s-au întâmplat, drept pt care nu l-am crezut ce-i drept, dar nu I-am spuns decât așa să-i ajute Dumnezeu și întradevăr Dumnezeu împreună cu Iisus Hristos, cu Sf. Fecioară și cu toți Sfinții ne-au ajutat și pînă astăzi nu s-a întors la acea patimă, și au fost ocazii…Aceasta este una dintre minunile întâmplate în familia noastră și cu toate acestea încă mai sînt probleme…Duhovnicul ne-a spus că am ajuns jos de tot iar acum noi încercăm să ne ridicăm, să ajungem pe drumul cel drept, iar diavolul nu ne lasă, că nu vrea să ne piardă, am fost ai lui atâta timp și nu ne lasă așa de ușor…și întradevăr…acum apar scandaluri din te miri ce, gînduri care nu au fost pîna acum…Acum avem duhovnic cu care am putea să vorbim , atunci cînd poate și dumnealui, dar totusi nu știu cum să vorbesc cu el despre nedumerirea mea. Așa că am decis să apelez la dumneavostră și sper cu ajutorul lui Dumnezeu să mă luminez și eu la minte să înțeleg ceva ce pare foarte simplu și ușor de înțeles pt toți ceilalți, numai pt mine nu.? Părintele duhovnic mi-a spus că nu îmi iubesc soțul și că trebuie să învăț să-l iubesc cu adevărat. Mi-a zis să țin minte mereu \”nimeni nu iubește, dacă nu este iubit\” și mă tot gîndesc la acest lucru și îi înțeleg logica și știu că merit să trag pt păcatul meu și că așa a și fost că nu mi-am iubit soțul cu adevărat, acum aproape doi ani i-am cerut să plece din casa în care locuiam. Dar după o lună ne-am împăcat și atunci am înțeles ce mult ne ajută Dumnezeu pe noi cei păcătoși…după ce ne-am împăcat bucuria nu a durat mult dar am zis că trecem peste toate pt că noi ne-am căsătorit în Sfânta Biserică și nimeni nu poate să despartă ceea ce Dumnezeu a legat…dar se pare că tot ceea ce fac îl supără pe omul pe care ar trebui să-l fac fericit…acum deși merge la biserică, se spovedește se împărtășește, citește cărți despre biserică și despre sfinți a ajuns să îmi spună că el nu vrea și nu suportă să stea în aceeași încăpere cu mine…și știu că sînt vinovată dar cum să mă rog Bunului Dumnezeu să mă lumineze? Cum să procedez? Știu că îi este greu pt că în ultimul an nu a muncit, și au apărut certuri și din cauza asta, mă gîndesc că se simte rău că nu el suportă familia nostră…toți banii pe care îi fac eu îi aduc acasă, uneori am vorbit că vom face una cu ei iar a doua zi cînd mă întorc de la muncă aflu că ba i-a băgat la aparate că a crezut că va face mai mulți, ba că a făcut altceva cu ei care e diferit de ceea ce discutasem noi…și apoi vine cearta, eu simt că nu am bază în el, el se simte prost că zice el \”nu sint banii lui și sînt ai mei, dar lasă că o să vină ziua cînd voi avea și eu banii mei\” și așa ajungem la scandaluri…Se spune că femeia trebuie să îi fie ascultătoare și să aibă grijă de casă și de copii…păi asta ar însemna să nu ai nimic de zis în casă…în cazul nostru eu trebue să vorbesc cu femeia care are grijă de copil, și să o amânăm cu banii pt că el I-a cheltuit pe altceva, eu trebue să vorbesc cu propietarul casei că întârziem cu chiria pt că nu o avem…o dată I-am zis dar du-te și vorbește tu cu lumea și atunci s-a enervat și mi-a zis că I-am arătat că noi sîntem un tot doar cînd îmi convine… Acum două luni a vennit cu idea să ne mutăm într-un alt oraș, la început nu am vrut pt că ar fi fost nevoie de bani pe care nu îi aveam, ar fi însemnat să îmi las munca să schimb scoala la fete…dar am vorbit liniștiți unul cu celălalt și am decis că acolo ar fi mai bine de un loc de muncă pt el, ar avea mai multe șanse.              O singură persoană ne mai putea ajuta financiar cu această mutare, am hotărât împreună că vom apela la ea, eu să vorbesc cu acea persoană pt că doar așa am avea șanse să accepte, am făcut-o, am căutat casa, am găsit, acum trebue să mergem să o plătim și el zice că el nu se mai mută …s-a hotarât aseară , că eu pot să mă duc să fac ce vreau, să mă duc să iau decizii cu persoana care ne ajutăm, parcă e alt om. Sfințiile voastre în mintea mea puțină am crezut că e bine să hotărâm împreună și dacă iese bine sau rău împreună o rezolvăm, dar cînd el hotărăște și apoi mă trimite pe mine să o rezolv asta înseamnă ascultarea de care ar trebui să dau dovadă? Doamne știu că sînt slabă în credință și am făcut multe păcate și pt ele trag acum dar cum să încep să transform tot răul în bine? Uneori sînt atât de cuprinsă de gîndurile astea cum să vorbesc să fie bine? Cum să procedez să nu îl supăr? Încât las să treacă pe lîngă mine ocazii în care chiar aș fi putut să fac un bine….Doamne știu că nu sînt demnă de ajutorul meu și de cele mai multe ori am cerut ceea ce am crezut eu ca am nevoie, Tu știi mai bine decât mine necazul meu, Te rog dă-mi putere să trec prin toate și să nu mă abat de la drumul cel drept.Vă rog să mă ierta-ți dacă am scris prea mult și nu foarte pe înțeles. Nu vreau să supăr pe nimeni și mai ales pe Bunul Dumnezeu…și se pare că exact asta fac.