Întrebare

Dvs cred că înțelegeți puțin greșit viața. Noi suntem trecători pe aici, izgoniți… și, în loc să recucerim iertarea, noi ne legăm cu lanțuri puternice de pământ prin păcate. A te bucura de viață, nu e rău, căci e creația divină-n tot. Dar pentru a trăi pentru a savura din ea bucurii trecătoare și osânditoare, sunt spre pierzania veșnică. Deci depinde ce bucurii. De sunt pe treapta scării duhovnicești, atunci Harul veselește duhul, dar de vrem bucurii lumești, te pot duce la prăpastie, să fim atenți. Cât despre păcate: sfinții părinți spun, că de ai mărturisit toate păcatele, te-ai pocăit din inimă, atunci Duhul Sfânt dă mărturie sufletului că i s-au iertat păcatele prin pacea și bucuria lăuntrică. Dea Doamne să fie aceasta și la dvs. Totuși aș vrea să amintesc cuvintele părintelui Arsenie Boca, care spunea: ”Amintește-ți păcatele tinereții tale și să-I mulțumești lui Dumnezeu în anii ce ți-au mai rămas – până la bătrânețe. Nimic nu se petrece la întâmplare, cum crede omul. Răul se abate asupra noastră, după măsura faptelor săvârșite. Ce rămâne neplătit pe lumea asta, plătim pe lumea cealaltă. Rugați-vă lui Dumnezeu să vă pedepsească în această viață pentru faptele nespovedite de voi, sau nedezlegate de duhovnicii voștri, căci în viața de apoi, amarnice sunt pedepsele!”

O, Părinte al luminilor, izvorule a toată înțelepciunea și priceperea, luminează-mă și înțelepțește-mă pe mine, robul Tău și păzește în inima mea făclia credinței Tale nestinsă de duhurile rele și de ispitele Satanei. Cred Doamne, ajută necredinței mele!”