AVORTUL

Bună ziua, Părinte! Sunt căsătorită şi cu ajutorul Domnului în familia noastră e tot bine. Avem un copil. Ne străduim să megem la biserică în fiecare Duminica şi să mulţumim Domnului pentru tot binele din viaţa noastră. Dar eu sunt păcătoasă din familia noastră şi păcatul avortului pe care l-am făcut încă din tinereţe mă macină. M-am spovedit de acest păcat, dar oricum acesta mă apasă şi-mi macină sufletul. Şi îmi dau seamă că aşa va fi până la sfârşitul zilelor mele. Şi totuşi că fiecare om speră că Dumnezeu cu marea Sa Bunătatea mă va ierta într-un sfârşit şi pentru asta ştiu că trebuie să fac ceva mai mult decât doar m-am împărtăşit şi am îndeplinit canonul pentru acest păcat. Vă rog din totul sufletul să mă ajuta-ţi să-mi daţi un sfat ce să fac ca Bunul Dumnzeu să mă ierte, da nu numai pentru sufletul meu, dar şi pentru a copilaşului pe care l-am avortat să fac ceva. Acum când îmi văd copilaşul crescând, îmi dau seama cât de proastă am fost atunci cînd l-am avortat pe primul. Vă rog mult daţi-mi un sfat ce să fac ca să pot cît de puţin să-mi mîngîi sufletelui copilului pe care l-am avortat.