revenire!

Sărut, dreaptă părinte Victor, referitor la răspunsul Nr. 18697 2013-09-12 12:09:08. Am stat şi m-am gândit la ce mi-aţi spus, însă părinte cum mă pot împăca cu un om chiar dacă s-a schimbat nu-l mai iubesc, însă nu pot să spun ca-l urăsc îl las să  vadă copilul, vorbesc cuviincios cu el , nu-l vorbesc de rău , el însă ori de câte ori am nevoie de ajutor mă ajută. Chiar el i-mi spune că nu ţine cont de nimeni şi de nici o răutate şi-mi va fi alături. Însă ce mă uimeşte este faptul că deşi ar putea nu umblă cu altă femeie iar când mă sună mă roagă mereu să împărtăşesc băiatul, mama a început să-şi schimbe părerea despre el şi mea spus, însă eu, părinte nu-l urăsc însă nu mai suport să stau langă un bărbat el mea mărturisit că nu poate sta lângă orice altă femeie [el nu vrea sub nici o formă să divorteze zice că nu are păcat canonic şi ca nu-l lasă duhovnicul sau şi conştiinţa] deşi majoritatea apropiaţilor lui îl consideră un milog, nu ştiu probabil am eu o problemă cu bărbaţi căci el în fond sa schimbat mult, iar cât am fost cu el deşi m-a supărat uneori ma jignit ma făcut să mă simt înferioară, însă nu ma lovit nu-l am văzut băut nu ma înşelat, vă rog părinte să mă crede-ţi că nu-l mai urăsc l-am iertat, acum sunt liniştită alături de copilul meu vreau să-mi trăiesc viaţa în linişte simplitate şi aproape de DUMNEZEU , poate greşesc într-o anumită măsură însă vă rog să mă iertaţi! Cred că femeia nu mai este cea de altădată să suporte orgoliile soţilor, femeia acum e puternică şi poate fi îndependenţâ, cred ca DUMNEZEU nu se supară pe mine pentru că nu-l mai iubesc şi aşi trai în minciună langă un om fără să mai am sentimente. Acest om în primul an mi sa schimbat conceptul de căsătorie, nu vreau sa-l învinovăţesc căci şi eu am fost orgolioasă, sau să mă dezvinovăţesc, însă acum când liniştea s-a asezat între noi, îmi doresc să fim buni şi să ne trăim viaţa, chiar dacă separat!