fabula

În palat la împărat, Adevărul, gol din fire, Fără veste au intrat. La a lui aşa privire Împăratul au strigat: — Cine eşti? Cum îndrăzneşti, Gol, aici, să te iveşti? — Adevărul sunt. — Ce vrei? — Vreau să-ţi spun a mea părere: Tu nicicum nu ai durere Pentru pământenii tăi; Cei mai mari te măgulesc Şi norodul jefuiesc; Legile îţi sunt călcate… — Ieşi afară! Ieşi afară! Golule neruşinate! Daţi-l uite jos pe scară! Iată cum fu primit Adevărul dezgolit; El, oftând, se depărtară. Dar a lui dorinţă bună Un alt chip i-au arătat. Adevărul mai pe urmă Iar au mers la împărat, Însă nu gol, ci-n veşminte Împrumutate la minte Şi, cu aer de respect, Au vorbit frumos, încet. Împăratul, în mirare, I-au dat toată ascultarea; L-au pătruns, l-au înţeles, Şi îndată au ales Alţi miniştri, altă curte, Au făcut prefaceri multe, Trebile au îndreptat Ş-au fost binecuvântat.
A. Donici