Bună ziua, Părinte. Am o relație de foarte mulți ani cu soțul meu. E un om bun, blând, mi-a fost alături de câte ori am avut nevoie, dar de o jumătate de an îmi spune că nu mă mai iubește, mi-a spus-o gândind că vrea doar să fie sincer, și nimic altceva. Îmi oferă tot ce am nevoie ca soț, dar gândul ăsta, cum că sunt în această căsnicie și omul de lângă mine spune cu seninătate lucrul acesta, mă omoară, mă urmărește, plâng incontinuu și nu pot accepta. Ce mă sfătuiți?
- a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, el a spuso nu pentru a te jigni ci pentru sinceritate, și apoi nu căuta dragoste de la el ci ci iubește tu necondiționat , iar sentimentele lui vor reveni la cele dintâi, nu aștepta numai să culegi ci dăruește mai întâi ca să primești pe urmă.Cine iubește pe cineva mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine.
Cand veți ajunge să intelegeți scopul acestei vieți, rostul acestor boli, acestor jigniri, acestor dezbinări de familii, atunci veți înțelege rostul vieții cu adevărat. Și învățați bine ceea ce Iisus ne-a zis odată să nu iubiți pe nimeni mai mult decât pe El, căci atunci vă ia persoana iubită și atunci deschideți ochii cel mai bine. Dacă vreți să vă păstrați familiile întregi, soții lângă voi, mamele lângă voi, fiii lângă voi, demonstrați-i Lui Dumnezeu că Îl iubiți mai presus decât pe cei dragi vouă și nu cred că va mai fi nevoit să despartă mama de fiu, iubit de iubită, soră de frate, noră de soacră sau soț de soție.
Prot.Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
