Bblagosloviţi şi iertaţi, părinte, iertaţi-mi îndrăzneala de a vă scrie acest mesaj, aş vrea să vă zic povestea mea şi a iubitului meu, am 20 de ani locuiesc în Italia de 7 ani, iar el are 24 de ani şi e în Belgia. Ne-am cunoscut acum 2 ani în urmă prin intermediul internetului. De la bun început era ceva ce îmi zicea că poate va fi el alesul meu şi nu am întrerupt legătura cu el şi aşa cu trecerea timpului am ajuns să îl iubesc şi să mă iubească, să ne facem planuri pentru un viitor împreună, doar că în ultima vreme ne certăm mai mereu. A intervenit şi gelozia, neîncrederea şi multe alte nimicuri. Mie mie frică de a continua relaţia în acest mod, văzând atâtea famili destramate şi nefericite mie frica să nu ajungem şi noi astfel. Să ne despărţim ne este greu la amândoi, suferim, unul într-un colţ al lumi şi unul în celălalt. El e genul de persoană ce nu-i place cicălit, e dintr-o bucată, vrea răspunsuri scurte şi la obiect, vrea dovezi pentru acuzele pe care îl acuz, şi explicaţii pentru ce îl cicălesc şi acuz, şi nu le-am avut niciodată, şi el văzând că nu le am, la rându lui m-a acuzat pe mine, şi că mi le-a întots spre a vedea cum e când acuzi pe nedrept fără dovezi. El e gelos, nu i-am dat motive aşa de bine întemeiate să fie gelos, dar este, şi eu sunt geloasă şi orgolioasă, dar nu recunosc când mă întrebă sau îmi zice de asta, el zice că se ceartă cu mine că îl pornesc eu, eu nu simt al porni, dar el aşa zice, ceva este de-mi zice, dar poate nu-mi dau seama, el zice că e tot din cauza orgoliului meu, la începutul relaţiei de fapt până îmi zicea el că mă iubeşte, ne-am înţeles foarte bine, dar apoi, eu l-am pus la încercare, şi odată cu încercarile mele el s-a schimbat, mă simţeam urmărită, îmi scria unde stai şi ce faci, de ce aşa şi de ce invers, oare l-au afectat încercările mele şi a vrut să-mi întoarcă ceia ce i-am făcut eu pentru a vedea cum e când fac eu aşa să simt ceea ce simte el când fac eu aşa. El s-a ţinut mereu de mine, ne-am certat mereu, dar el nu m-a lăsat, ba din contra tot el ne-a împăcat, vreu un sfat că nici eu nu aş vrea să-l las, pentru că îl iubesc, ne iubim amândoi, oare să fie ceva drăcesc între noi să ne despartă?
- victorita a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, cu iertare, dar a ce doriţi seamănă istoria prieteniei voastre, numai a o poveste de dragoste deloc….Viaţa vă va pune la îndemână zeci şi sute de încercări, la ce bun să vă chinuiți unul pe altul. Iubirea uneşte – nu destramă, e un sentiment care crează, care ne face mai buni, care aduce lumină, care ne îmbogăşeşte sufleteşte…Iar când ne jucăm de-a dragostea la sigur că nu putem crea o familie, acolo unde dragostea deja devine şi responsabilitate şi jertfire …..
Căsătoria creștină reprezintă , în esența ei, întâlnirea a două persoane ce se iubesc, o iubire omenească ce poate fi transformată, prin Harul Sfântu lui Duh, într-o legătură veșnică, ce nu poate fi sfărâmată nici chiar de moarte.
Prot.Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.