În primul rând, că nu suntem apostoli, și, luând în considerație mulțimea păcatelor noastre, nici o șansă să ajungem. Doar că, acuma cu certitudine, ne putem numi apostoli ai păcatului, din păcate… Suntem preoți de rând, slujitori, la altarul Dumnezeului celui Preaînalt, care ne-a înzestrat cu har, har pe care încercăm să-l facem lucrător în viața noastră! În privința sărmanilor care cheltuie fără de rost banii, păi frate, el îi cheltuie, nu Dumneata. El va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru faptul că nu este iconomul înțelept, iar noi, vom răspunde pentru că nu am făcut milostenie! După cum scrie Sfânta Scriptură ”să nu știe stânga ce face dreapta”, la fel putem afirma și despre milostenie! Nu e treaba noastră ce se întâmplă cu bănuțul nostru din moment ce el este dat. Noi ne-am făcut datoria sufletului nostru! Desigur, nu ne oprește nimeni să-l îmbogățim pe fratele nostru și cu un sfat. Numai că, dacă dorim ca sfatul să aducă și roade, trebuie să-l dăm cu blândețe, dragoste și compătimire! Desigur e bine să-i dăm omului un pește dar este foarte frumos, ca să-i dăm și undiță, să-l învățăm a prinde pește, ca mâine să nu ceară din nou. Dacă ne stă în puteri, am câștigat pe fratele nostru, dacă nu, cel puțin să îndeplinim Scriptura: ”Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru cel din ceruri Milostiv este”!

Hristos în mijlocul nostru!

Preot Iulian Rață