Cum se mai poate salva familia?

Sărut mâna, Părinte. Vă scriu în urma declanșării unor discuții grave în familia mea. Suntem căsătoriți de 19 ani și avem 2 copii minori. În tot acest timp, ca în orice familie apar discuții, certuri, suspiciuni, gelozie din partea mea, nemulțumiri și multe altele. Dar totodată au fost și foarte multe momente de dragoste și înțelegere și faptul că s-au născut cei 2 copii minunați confirmă aceasta. Am pus cărămidă pe cărămidă să ne facem o căsuță, ne-am împrumutat la bănci să ducem la bun sfârșit ceea ce ne-am propus. Soția este o femeie minunată, care s-a sacrificat peste măsură să fie totul cum trebuie, adică mâncare, spălat, călcat, lucrând și-n ture de noapte, etc. Muncea extrem de mult. O ajutam de câte ori era nevoie, dar prefera să facă totul când eram eu la serviciu, să găsesc curat și mâncare caldă. Mă bucuram și o apreciam, dar văzând cum se spetește în sufletul meu a crescut încet încet nemulțumirea că se chinuie singură și o rugam să se și odihnescă că va ajunge să cadă nervos și fizic. Niciodată nu mi-a dat dreptate, a continuat în ritmul ei desăvârșit. Lua cele mai multe inițiative în aproape orice. A rămas însarcinată cu primul copil, același devotament pentru muncă, până aproape să nască. În mine, în loc să fie o mulțumire a apărut frustrarea, deoarece rugămințile mele spuse din dragoste, să înceteze cu atâta muncă se izbeau de un zid. Mă durea sufletul că muncea mult și nu mă asculta. Eu am fost pus pe locul secund deoarece era normal, apăruse primul copil. Timp pentru a-și odihni sufletul alături de soț nu prea au fost și o rugam asta. Pe unde mergeam, în vizite, la prieteni, ea se comporta foarte frumos și vorbea deschis cu foarte mulți oameni, mai puțin cu mine. Așa au apărut în mintea mea suspiciuni. De aici am început să fiu bănuitor că se întâmplă lucruri anormale. Eu eram încet, încet doar un tată bun, nu mai dormeam împreună, nu ne mai mângâiam sufletul aproape deloc. Am ajuns s-o cert că face prea mult, că acorda atenție mai multă altora fără să țină cont și de părerile, sfaturile mele. În urmă cu vreo 9 ani a cunoscut un bărbat, care avea nevoie de tratament la domiciliu pentru mama lui. Soția s-a oferit să-i ajute și datorită faptului că tatăl soției (tata socru) a fost coleg de serviciu cu mama bărbatului. Astfel și-au depănat și amintiri, cu toate că soția nu-și aducea aminte prea multe deoarece era prea mică atunci, doar frații soției mai mari mai țineau minte. Ca o ironie a sorții și eu îl cunoșteam pe acest bărbat. Astfel s-a înfiripat o prietenie de familie, el având o prietenă nefiind căsătoriți. Ne-am apropiat din ce în ce mai mult, ne vizitam, mergeam în excursii, etc. El este un om foarte credincios, respectând cu drag biserica, nelipsind de la nici o slujbă. Soția a fost botezată ortodox de el și prietena lui, deoarece nu se știe dacă a fost sau nu botezată. Dar asta e altă poveste și nu intru în amănunte. Este și nașul celui de-al doilea copil al nostru. După aproape 1 an jumătate de la nastera celui de al doilea copil am observat că se petrece ceva ciudat între ei și că deveneau parcă mai apropiați. Am pus problema soției cu argumentele văzute, dar nu a recunoscut. Prin operatorul de telefonie am ajuns să văd că ei discutau și noaptea când soția era de servici. Am luat foc, a fost o ceartă și am și zgâlțiit-o pe soție, plus vorbe urâte din partea mea. Am rupt legăturile cu ei. În mine s-a dezvoltat gelozia, și eram mereu suspicios prin felul ei de comportament. Au fost momente grele pentru mine. După 6 ani de pauză, am revenit asupra separării și dacă ne tot întâlneam la biserică duminica am început să discutăm și să ieșim mai des împreună. Au început cadouri foarte scumpe date de el către copii și către noi, atenție din ce în ce mai multă. În această perioadă de 9 ani eu nu am mai dormit în acelasi pat cu soția mea. Ne întâlneam cam la o luna pentru relații intime. Nu mai exista tandrețe din partea ei, iar eu încercam să fiu tandru, dar nu era reciproc. Am simțit că iar ceva nu este în regulă. Am insistat să avem o discutie normală și clară cu privire la relația nostră de soț și soție. Mi-a zis cu greu că nu mai este fericită cu mine, mi-a reproșat că toată tinerețea mi-a fost alături că s-a desființat pe ea, că am fost gelos, că am controlat-o, că am jignit-o și că toată viața ei a fost un calvar. Bineînțeles că ne-am certat rău. Mi-a spus că vrea libertate deplină, să facă ce vrea, relații intime nu vom mai avea niciodată, eu sunt un om liber să plec să muncesc afară departe de copii și multe reproșuri pe care eu le-am spus în cei 19 ani, iar ea le-a ținut ascunse. Nu s-a exteriorizat deloc în tot acest timp, iar acum și-a vărsat tot năduful și a pus condiții clare și nu vrea să-și calce cuvântul. Inițial mi-a spus că Nașul ei și a copilului este implicat în viața ei, ca răspuns la întrebările mele năucitoare, apoi s-a răzgândit și că nu e el de vină, ci eu, că mi-am bătut joc de ea în toată perioada căsniciei. Mi-a propus doar prietenia și calitatea de tată. În rest nimic. Doar libertate totală fără să mai spună ce face când iese cu cine iese, că nu i-am dat libertate deloc. Eu sunt foarte surprins de răbufnirea ei după atâția ani, deoarece nu a dat atenție sfaturilor mele niciodata, îmi întorcea spatele când încercam să aflu câte ceva despre trebuințele sale, nu aveam discuții legate de suflet. Ea doar făcea multe, dar simțeam nevoia de dialog și comunicare. Din suspiciunile mele se pare că ei doi au o legătura prin internet și sms și i-am dovedit asta. În urma dovedirii legăturii a făcut criză de nervi și m-a acuzat că toata viața am urmărit-o și am contolat-o, acuză care nu este adevărată. Ea nu recunoaște absolut nimic, spunând că sunt fabulații, nici el nu recunoaște deoarece am stat de vorbă și cu el în privința asta și eu cred că se susțin reciproc. Nu știu dacă au avut relații intime sau doar de confidență, dar este clar că este ceva intre ei în detrimentul meu și a familiei. Ea este într-o stare de apatie și oboseala aproape continuă în prezența mea, iar eu sunt dărâmat psihic și asta dureaza de o lună jumătate. Vă rog să-mi dați și mie un sfat pentru a ieși din situația asta cu bine. Și dacă se poate și un sfat pentru soție, ce să facă să se hotărască pe ce cale să meargă. Doamne Ajută!