Hristos să fie cu noi spre a noastre siguranță. Știți. Am meditat mult și îi dau dreptate părintelui. Mulți spun că dacă ai botezat so prea poate ca să fie iertat păcatul avortului. Eu cred că e posibil așa ceva, dar e nevoie de o frangere de inimă. Trebuie să se înțeleagă în adâncul sufletului ceea ce se face. Este greu pentru lumea din zilele noastre prin superfecialitatea ei să se mântuiască prin fapta nășiei de la botez. De aceea are dreptate părintele. Și nu cred că un botez poate trezi sufletul la viață și să îl zdruncine pentru păcatul pe care l-a facut. Mai întâi ar fi bine o meditare la fapta făcută, apoi o remușcare adâncă de suflet, o frângere a inimii și o recunoaștere de robie față de Dumnezeu. Trebuie să se înțeleagă că păcatul este o plasă care închide și ochii dar și sufletul este limitat în funcțiile lui. Nu poți decât în mreaja acelei plase să te miști. Ori omul este înzestrat cu libertate și e nevoie de o deplină manifestare sufletească. Omul nu poate să observe cele care se petrec în adâncul sufletului pentru atașarea de cele materiale. De aceea vă spun că trebuie să se aducă omul la trezirea lui sufletească. Și eu cred că cel mai bine este nașterea unui copil. Dar nu numai a unuia, ci a tuturor celor care se cer a veni pe lume, în urma împreunărilor soților și în lărgirea dragostei lor. Așa că rana sufletească a femeii care a avortat trebuie vindecată mai întâi și apoi de trecut la împlinirea canonului. Iar cea mai potrivita cale care unește ambele este nașterea unui prunc.Și să nu uităm de Tainele bisericii care ne pot alina în suferința noastră.

Să alergăm la Hristos, Cel care este siguranța liniștii noastre.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie