Vă mulţumesc părinte pentru cuvintele dumneavoastră şi să nu vă supăraţi că vă întreb atâtea lucruri. Sunt convinsă că mulţi din cei care comunică cu dumneavoastră ţin legătura şi cu părintele-duhovnic, însă chiar dacă comunicarea pe internet este cumva \”mai rece\” datorită depărtării eu nu o simt aşa datorită mesajelor, sfaturilor şi cuvintelor de încurajare iar uneori cuvenitelor mustrări pe care ni le adresaţi. Mi se întâmplă ca multe din intrebări să-mi vină în minte seara după rugăciune, ori mergând pe stradă şi îmi este mai greu să iau legătura cu părintele meu duhovnic datorită programului de lucru iar duminica dupa liturghie, este foarte aglomerat, toată lumea are să-i spună câte ceva, sunt mulţi oameni mai în vârstă, care vin de mult timp la biserică şi discută cu dânsul ceea ce au de discutat. Eu am considerat mereu că problemele mele sunt mai puţin importante decât ale celorlalţi şi l-am deranjat numai atunci când am avut de rezolvat ceva ce nu puteam să amân. Singurele momente când pot să stau mai mult de vorbă cu dânsul sunt cele de la spovedanie. La telefon nu-mi permit să-l deranjez pentru că preotul, în afară de a fi preot este şi dânsul om, are propriile obligaţii familiale şi sociale. Din câte am citit, haina proţiei, deşi presupune sacrificii din partea celui care o îmbracă nu este grea pentru cel ce o îmbracă cu dragoste însă fi preot înseamnă să te laşi pe tine şi să fii permanent la dispoziţia tuturor? Eu mulţumesc Domnului pentru faptul că am descoperit acest site care, cred eu, este o fereastră deschisa spre sporirea duhovnicească a celor ce au nevoie de asta. Cred că tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră se întâmplă cu un rost iar fapatul că la un moment dat, căutând nişte răspunsuri am nimerit pe acest site nu este întâmplător. Să vă dea Dumnezeu săăatate şi să reuşim cu toţii să ţinem cu bine Postul Adormirii Măicii Domnului.