0
0

Sărut mâna! Câteodată am o senzație stranie… o durere, o fierbințeală în piept care nu mă lasă așa ușor, simt că am o piatră pe suflet, că nu mai pot suporta…. simt că iubesc prea mult și n-am cui s-o arăt, s-o destăinui (persoana iubită e departe și… încă nu sunt căsătorită ca să am copiii mei, deși îi iubesc enorm și-mi doresc cât mai mulți). În aceste clipe am senzația că nu e nimic ce să mă consoleze… parcă totul nu mi-e clar, totul e inexplicabil. Nu pot nici să plâng, nici să mă aline cineva, doar cu nădejdea în Dumnezeu îmi mai trece…. în ultimul timp mi se întâmplă c-am des, și nu mai știu ce să mai fac…. vă rog, sfătuiți-mă! Cu iertare…

  • a întrebat 14 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Dvs spuneți că nimic și nimeni nu vă poate consola la moment. Eu aș face așa: m-aș închide în cămăruța mea, m-aș așeza în fața icoanei Mântuitorului, Maicii Domnului și aș spune cu voce tare tot ce simt și gândesc, ca celui mai bun și drag prieten, fiind sigură că mă ascultă. Spuneți că nu vă este clar ceva și inexpligabil. Eu aș proceda simplu: m-aș lăsa în voia Domnului. Când vreți să aflați care e voia Domnului, lepădați-vă cu desăvârșire voia proprie, împreună cu orice alt gând sau plan, și, cu multă smerenie, cereți lui Dumnezeu în rugăciune să vă dea înțelegerea Lui. Și așa, faceți apoi lucrupe care îl veți simți schițat sau întipărit în inima dvs și acela va fi după voia lui Dumnezeu. Persoanele care au mai multă trezvie și sinceritate în căutarea voii lui Dumnezeu vor auzi mai limpede răspunsul înlăuntrul lor; ei își sporesc purtarea de grijă din viața lor și nu fac nimic fără îndrumare dumnezeiască. Fericit e cel ce face așa, căci însuși Domnul îi poartă de grijă și-l povățuiește. La fel și dvs, presupun că-n situația dată v-ar ajuta mult aceasta, dar și-n genere pe orișicine, căci și aici trebuie o mare smerenie și ascultare. Făcând așa și știind Domnul de dorințele dvs de a deveni mamă, cu răbdare și nădejde, se vor adeveri visele și speranțele, căci el ne iubește nespus și cât de frumos este să ne doară și pe noi pieptul de dragoste către Dumnzeu! Dar… puțini înțeleg aceasta, și mulți își îndreaptă spre alte orizonturi sentimentele și speranțele… Dacă suferim – e vina noastră, căci știm unde se află fericirea și dragostea adevărată, dar ocolim mereu această stradă!

Fiți optimistă și să știți că mulți sfinți, îngeri, pustnici și chiar Născătoarea de Dumnezeu se roagă zilnic pentru noi nevrednicii și ne iubesc până la sfârșit, ce ne putem dori mai mult?!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.