tata

Sărut mîna, părinte! Am 20 de ani, sunt studentă și am o problemă din copilărie. Nu am o relație bună cu el. Mereu găsește motive să mă critice, să îmi spună că nu sunt bună de nimic sau să mă înjure. Mă doare lucrul acesta. I se pare mereu că îi cheltuiesc banii și că îmi bat joc de munca lui. Niciodată nu a fost mulțumit de mine. În toamnă încep anul 2 de facultate și abia aștept să plec. Nu neapărat că acolo printre străini cu 5 fete în cameră îmi este tare bine, dar sincer, părinte, am mai multă liniște sufletească și nu îmi mai este frică că nu fac bine sau că iar o să înceapă cineva să mă umilească, să țipe sau să mă înjure. Ce să fac, părinte? Mă doare situația mea.