j

Sărut mâna, părinte. Am nişte veri, cu care împart o moştenire de la bunica, o bucată de pământ. Anul trecut ne-au pus în faţa faptului împlinit, să facem cadastru, pe toată bucata, apoi pe cele 2 bucăţi, minţindu-ne că vor să-şi facă casă; nu ne-au întrebat dacă avem sau nu bani, dacă putem sau nu (fiind vorba, cu totul, de aprox. 13 -14 mil de fiecare familie). Au venit cu omul să masoare la o săptămână după ce ne-au spus. Bineînţeles, că până la urmă s-au facut, cu chiu cu vai, aceste cadastre, pentru că aveam şi noi greutăţile noastre, mai cu hârâială, şi de dragul faptului că nu voiam să ne certăm, fiind veri (şi părinţii noştri la fel, mamele surori, cu toate că s-au mai ciondănit). Anul acesta l-am rugat pe văru-meu să acopere o bucată de gard de 17 m (care, de drept, nu el trebuia s-o facă, ci vecinul lui), să cumpere o bucată de plasă care costa doar 75 lei şi care se punea în maxim o ora; eu nu am apelat la DREPTATE, ci la OMENIE, ca să nu-i mai cautăm pe vecinii aceia, care nu se ştia dacă îl vor face, pentru că ei au lăsat altcuiva grădina etc. Nevasta vărului mi-a zis că se rezolvă, că vedem cum facem. Apoi în ziua în care noi am pus plasa, a trecut cam cu 3 metri la ei, şi apoi i-am sunat si le-am zis că noi am făcut, şi că dacă vor, să cumpere şi ei şi să vină să terminăm gardul, pentru ca să nu mai intre câinii străini în grădinile noastre, iar la noi veneau până în curte şi mâncau mâncarea câinelui nostru, care este bătrân. Mi-au zis atunci la telefon că vin, m-au întrebat de la ce magazin să cumpere, le-am spus şi i-am asteptat. Ce credeţi că au facut? A venit doar văru-meu împreună cu părinţii lui, fără plasă, bineînţeles, ca să ne convingă că nu ei trebuie să facă, ci vecinul, şi, decât să pună acolo o bucăţică de plasă, mai bine fac gardul între noi, că tot trebuie să-l facem (în contextul în care fraţii mamelor noastre, care le-au cedat bucăţile lor, şi bunica mea, Dumnezeu s-o odihnească în pace, nu vor gard, nu vor să despartă grădina); le-am zis să-l caute şi să vorbească cu el, să-i spună. Ne-au zis prima dată că nu e treaba lor, ca noi să facem asta, că e interesul nostru; noi le-am zis că ei trebuie să-l caute pentru că sunt vecinii lor; în fine, după o întreagă tiganie, văru-meu a zis că-i caută el, că promite asta. Între timp, şi mama mea a vorbit cu vecinul, căruia ceilalţi îi lăsaseră grădina în grijă, să-l anunţe; a vorbit, i-a zis că e la mare si după ce vine rezolva cu gardul. Din partea vărului aştept o săptămână raspuns, şi nimic. Într-un final, îi trimit un mesaj pe telefon şi-l întreb dacă a vorbit; mi-a răspuns că da, dar că pe ei (pe vecini) nu-i interesează grădina şi să nu se apropie de gard, că vor să vândă. Deci unul mi-a zis ceva, altul, altceva. Atunci, convinsă că unul din ei minte, am trimis-o pe mama s-o caute ea pe acea vecină şi s-o întrebe ea, convingându-se în acest mod şi cine minte! Bineînţeles că văru-meu a minţit, căci nici măcar nu i-a cautat şi nu i-a întrebat nimic. Parinte, cum trebuie să ne comportăm noi de azi înainte cu aceşti oameni, care ne mint în faţă, ne iau de proşti, care ne sunt vecini şi pe deasupra ne sunt şi rude? Mie-mi este efectiv rusine de neruşinea lor ca să-i întreb de ce ne-au minţit cu atâta neruşinare!