canon

Dragă soră. Canonul – e o pedeapsă dată de duhovnic pentru îndreptarea ta duhovnicească. Deci nu-i un tipic, sau o dietă de oră. Important e cu câtă pocăință îl aduci. Domnul spune: ”Eu milă voiesc, nu jertfă.” Deci El n-are nevoie de genunchii dvs însângerați de metanii, ci de durerea din inimă ce-o purtați pentru aproape, pentru propriile păcate și jertfirea continuă pentru bine și ajutor. Mulți se urăsc unii pe alții, părinții nu vorbesc cu copiii, sunt în ranchiună și dispreț, se vorbesc de rău și bârfesc, dar în postul de Paști spun: ”Of Doamne, azi îi miercuri și am mâncat ulei!” Pierduți și rătăciți suntem că nu cunoaștem Scriptura: Nu cele ce intră în gură te spurcă, ci cele ce ies din inimă prin gură! Trăind după poruncile ce ni le-a lăsat Iisus Hristos, și ducând o viață creștinească cumpătată, în continuă rugăciune și postire îngăduită după puterea fiecărui – acesta-i un canon continuu și necesar, în așa stare poți și să te rogi, și te trage și la metanii și ai puteri de a crește duhovnicește, nu te epuizezi odată cu finisarea canonului. Deci nu acel tipic al canonului vă va îndrepta duhovnicește, ci modul interpretării lui corecte și  a străpungerii inimii. Trebuie să înțelegem că viața noastră ar trebui să fie un continuu canon, o continuă îndreptare sufletească spre atingerea desăvârșirii duhovnicești, ori apropierii de ea. Iată țelul fiecărui în viață – punctul la care să ne străduim să ajungem! Să meditați la aceasta și să încercați să înțelegeți cele duhovnicești cu inima și cugetul și trăirea cuviincioasă – nu cu programarea și calculul. Atunci însuși cugetul dumnezeiesc dinlăuntru, îți va da mărturie în suflet de lucrarea canonului tău.

Doamne, milostiv fie mie păcătosului și mă adu la calea dreaptă, la adevărul neclinit și lucrarea ziditoare de suflet!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie