Mă rog de mă iertaţi! Am o nelinişte în suflet, ieri am ascultat un apel telefonic, din care am aflat o parte din trecutul soţului meu, şi am rămas cu sufletul rănit… Părinte, soţul meu înnainte de a ne căsători a avut relaţii apropiate cu două femeii căsătorite, (adică care-şi înşelau soţii), deşi cu una s-a întâmplat accidental, cu cealaltă s-a întâmplat când deacum mă cunoşteam cu soţul. Mi-e foarte greu să vă scriu, dar sper că acest mesaj să-mi ia piatra de pe suflet… Nu am cui să mă descarc, că aş răni inima mamei, sau altcuiva apropiat, pentru că familia şi soţul se respectă reciproc. Vreau să vă întreb cât e de grav acest păcat pentru familiea mea. Eu sunt o fire tare sensibilă sufleteşte, cu toate că ştiu bine să ascund asta uneori, dar acum mai sunt şi însărcinată, şi nu vreau să fac rău copiluilui meu. Au trecut ceva ani de căsnicie timp în care nu am putut avea copii, şi sarcina mea s-a întâmplat ca o minune pentru noi, soţul meu ţine mult la mine cu toate că suntem deseori controversaţi, şi certurile îşi mai fac apariţia în famila noastră. Când aflasem despre toată povestea asta, (deşi să vă spun sincer ceva am prevăzut, adică conştiinţa îmi spunea că ceva nu e bine înainte de căsătorie). Am încercat chiar o dată să rup prietenia cu el, îns după ceva timp mi se făcuse milă şi chiar cred că deja simţeam ceva pentru el, deşi nu este un bărbat care să se „piadă”. Trebuie să vă spun că eu am fost pentru căsătoria în curăţenie, în primul rând din frică de Dumnezeu, dar deoarece trecuse ceva timp de când ne cunoaşteam, nu am ajuns până la căsătoria curată, ceea ce-mi pare rău, am căzut în acest păcat mai mult pentru el (deşi el nu insistat). Mi-am dorit mereu să am un soţ ca mine adică curat, dar se vede că astăzi e o raritate, mai ales în rândurile bărbaţilor. Deşi mărturisesc că am avut o studenţie frumoasă, am avut un anturaj de prieteni nu foarte cuminţi, dar am avut întotdeuna cred eu măsură, şi toţi prietenii mă cunoşteam aşa cum sunt şi acceptau principiul meu. Soţul meu a fost şi este primul bărbat pe care l-am avut, (deşi în timpul studenţiei mele au fost mulţi pretendenţi). Pe când la soţul meu a fost diferit, el fiind şi ceva mai mare de vârstă. Mulţi spuneau că s-a schimbat de când este cu mine… şi chiar a început să creadă mai mult în Dumnezeu, m-am stăruit întotdeauna să-l aduc pe calea cea dreaptă, cu toate că familia lui nu prea merge pe la biserică… Îmi respect socrii dar există uneori parcă o barieră între noi, deşi soţul îmi spune că sunt capabilă să fac multe lucruri bune, tot el îmi reproşează de multe ori că sunt copilăroasă, că nu iau atitudine de responsabilitate mai mare faţă de toate, şi asta mi se pare că este influenţa părinţilor lui. Ştiu că poate am greşit ascultând acel mesaj, şi-mi dădeam seama că poate fi o ispită de la cel viclean, dar totuşi ţin să spun că în ultimele zile m-am rugat mai mult, şi sunt şi de părerea că poate Bunul Dumnezeu a îngăduit să se întâmple asta spre binele nostru, ca să putem poate face o mărturisire mai bună. Cât despre femeile care-şi înşeală bărbaţii, pot să spun sincer că mi-e milă de ele, că se scaldă în mocirlă, şi aceasta pată le va murdări sufletul întreaga viaţă!!! Tot din acel mesaj mi se părea că soţului îi pare rău de asta şi că mai mult a fost provocat la aşa ceva… oricum păcatul îi aparţine… Vă rog daţi-mi un sfat cum să mă port, deşi am iertat toate, mă zgârie parcă ceva, eu credeam că numai nişte bărbaţi lipsiţi de o educaţie bună pot ajunge la aşa ceva… m-am dezamăgit nu ştiu ce să cred şi chiar dacă face să am încredere (cu toate că o am încă) în soţul meu. Vă rog daţi-mi un sfat. Vă mulţumesc Bunilor, cu respect, o Păcătoasă.