0
0

Mă rog de mă iertaţi! Am o nelinişte în suflet, ieri am ascultat un apel telefonic, din care am aflat o parte din trecutul soţului meu, şi am rămas cu sufletul rănit… Părinte, soţul meu înnainte de a ne căsători a avut relaţii apropiate cu două femeii căsătorite, (adică care-şi înşelau soţii), deşi cu una s-a întâmplat accidental, cu cealaltă s-a întâmplat când deacum mă cunoşteam cu soţul. Mi-e foarte greu să vă scriu, dar sper că acest mesaj să-mi ia piatra de pe suflet… Nu am cui să mă descarc, că aş răni inima mamei, sau altcuiva apropiat, pentru că familia şi soţul se respectă reciproc. Vreau să vă întreb cât e de grav acest păcat pentru familiea mea. Eu sunt o fire tare sensibilă sufleteşte, cu toate că ştiu bine să ascund asta uneori, dar acum mai sunt şi însărcinată, şi nu vreau să fac rău copiluilui meu. Au trecut ceva ani de căsnicie timp în care nu am putut avea copii, şi sarcina mea s-a întâmplat ca o minune pentru noi, soţul meu ţine mult la mine cu toate că suntem deseori controversaţi, şi certurile îşi mai fac apariţia în famila noastră. Când aflasem despre toată povestea asta, (deşi să vă spun sincer ceva am prevăzut, adică conştiinţa îmi spunea că ceva nu e bine înainte de căsătorie). Am încercat chiar o dată să rup prietenia cu el, îns după ceva timp mi se făcuse milă şi chiar cred că deja simţeam ceva pentru el, deşi nu este un bărbat care să se „piadă”. Trebuie să vă spun că eu am fost pentru căsătoria în curăţenie, în primul rând din frică de Dumnezeu, dar deoarece trecuse ceva timp de când ne cunoaşteam, nu am ajuns până la căsătoria curată, ceea ce-mi pare rău, am căzut în acest păcat mai mult pentru el (deşi el nu insistat). Mi-am dorit mereu să am un soţ ca mine adică curat, dar se vede că astăzi e o raritate, mai ales în rândurile bărbaţilor. Deşi mărturisesc că am avut o studenţie frumoasă, am avut un anturaj de prieteni nu foarte cuminţi, dar am avut întotdeuna cred eu măsură, şi toţi prietenii mă cunoşteam aşa cum sunt şi acceptau principiul meu. Soţul meu a fost şi este primul bărbat pe care l-am avut, (deşi în timpul studenţiei mele au fost mulţi pretendenţi). Pe când la soţul meu a fost diferit, el fiind şi ceva mai mare de vârstă. Mulţi spuneau că s-a schimbat de când este cu mine… şi chiar a început să creadă mai mult în Dumnezeu, m-am stăruit întotdeauna să-l aduc pe calea cea dreaptă, cu toate că familia lui nu prea merge pe la biserică… Îmi respect socrii dar există uneori parcă o barieră între noi, deşi soţul îmi spune că sunt capabilă să fac multe lucruri bune, tot el îmi reproşează de multe ori că sunt copilăroasă, că nu iau atitudine de responsabilitate mai mare faţă de toate, şi asta mi se pare că este influenţa părinţilor lui. Ştiu că poate am greşit ascultând acel mesaj, şi-mi dădeam seama că poate fi o ispită de la cel viclean, dar totuşi ţin să spun că în ultimele zile m-am rugat mai mult, şi sunt şi de părerea că poate Bunul Dumnezeu a îngăduit să se întâmple asta spre binele nostru, ca să putem poate face o mărturisire mai bună. Cât despre femeile care-şi înşeală bărbaţii, pot să spun sincer că mi-e milă de ele, că se scaldă în mocirlă, şi aceasta pată le va murdări sufletul întreaga viaţă!!! Tot din acel mesaj mi se părea că soţului îi pare rău de asta şi că mai mult a fost provocat la aşa ceva… oricum păcatul îi aparţine… Vă rog daţi-mi un sfat cum să mă port, deşi am iertat toate, mă zgârie parcă ceva, eu credeam că numai nişte bărbaţi lipsiţi de o educaţie bună pot ajunge la aşa ceva… m-am dezamăgit nu ştiu ce să cred şi chiar dacă face să am încredere (cu toate că o am încă) în soţul meu. Vă rog daţi-mi un sfat. Vă mulţumesc Bunilor, cu respect, o Păcătoasă.

  • a întrebat 14 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Bună dimineața. Nu știu de ce, dar după ce am finisat citirea mesajului mi-a venit îndată în gând cuvintele Mântuitorului: ”Rugați-vă mult, să nu cădeți în ispită, căci satana vrea să vă pună pe toți la încercare…” Dragă soră, știu că nu-i ușor să auzi cele ce rănesc, mai ales că dvs acum trebuie să păstrați calmul și liniștea sufletească pentru copil, dar în primul rând trebuie să iertați din tot sufletul și să vă rugați pentru soț, căci prin rugăciunile dvs Domnul îl poate aduce la limaul pocăinței adevărate. Păcatele mari și grele se iartă, de iubești mult și te pocăiești cu sinceritate. Nu-i om care să trăiască să nu greșească, important e să-ți dai seama la timp și să lucrezi la mântuirea ta și familiei tale. V-aș îndemna să mergeți ambii la același duhovnic la o mărturisire generală, așa el va lucra la sufletul ambilor și vă va ridica și întări familia. Toți au probleme de diferit gen în familii și e ușor să te căsătorești, dar e mult mai greu să faci o familie adevărată. Păstrați sfințenia familiei și nu lăsați ca crăpătura apărută să facă o ruptură mai mare între voi, ci încercați să tămăduiți de pe acum rana – spovedindu-vă și aducând pocăință. Astfel veți rămâne cârma corabiei care duce spre apa iertării și a vieții fără de sfârșit, pe care valurile vieții n-o vor putea înghiți. Eu cred că trebuie să fiți alături acum de soț și să-l sprijiniți, împingându-l spre mântuire și mergând ambii de mână prin greutăți – aceasta-i arta de a rămâne familie creștin ortodoxă. Nu cred că e cazul să vorbiți de păcatele lui altcuiva, căci e ceva ce ține de sufletul și zbuciumul fiecărui și doar Domnului să i te mărturisești cu lacrimi și să ceri iertare, căci ce folos sufletesc îi veți aduce soțului de veți începe a jelui și unuia și altuia?! Păstrați dar aceasta pentru dvs și rugați-vă Domnului pentru iertare de păcate și întărirea familiei.

Domnul să vă îndrepte pe calea adevărului și să vă ridice din căderi, izbăvindu-vă de ispite.

 

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.