Suferinţa unei soţii şi mame

Sărut mâna, cinstiţi părinţi!!! Din start vreau să mulţumesc întregului grup ce muncesc asupra acestui site cu atâta ardoare şi abnegaţie! Urmăresc sistematic ştirile, articolele, dar în deosebi, rubrica aceasta pe care o găsesc de o valoare incomparabilă pentru creştinii ortodocşi. Vroiam să scriu ceva mai demult, dar… mereu mă abţineam!! Însă vine uneori clipa, când simţi necesitatea de a te exprima, simţi că doreşti să spui cuiva durerea ce o porţi în adâncul sufletului cu speranţa că îţi va fi mai uşor….!! Ce ar trebui să facă mai întâi o soţie, care 20 de ani a suportat certurile frecvente, maltratările însoţite de urmări, desfrâul şi beţiile soţului; care trăind cu gândul că familia trebuie păstrată cu orice preţ, că copiii (doi băieţi) au nevoie de tată, că dacă nu azi, mâine va fi bine şi la mine… Binele, însă nu s-a prea grăbit să vină, astfel într-o bună zi mi-am luat „lumea în cap” şi am plecat cu gândul să-mi trăiesc viaţa de una singură şi să-mi pot ajuta copiii!! Unul dintre copii, însă, a pornit şi el pe o cale greşită, drogurile. Zi de zi luneca tot mai mult şi mai mult în groapa păcatului (căci unde e drog- acolo e şi furt, şi desfrânare, şi căratul din casă a obiectelor de preţ, şi tatuaje pe întreg corpul). Sunt departe, sunt neputincioasă, nu-l pot opri! Ca soţie, ca mamă mi-i ruşine de viaţa mea şi uneori îmi vine în gând ideea că mi-am trăit-o în zadar, că nu am fost capabilă să opresc viciile soţului şi să-mi apăr copilul de curentul epocii actuale!!! Mi se frânge inima şi sufletul în bucăţele gândindu-mă, mai ales, la fecior!! Mereu îmi cere sume enorme de bani, că dacă nu-i dau este închis, este ucis pentru datorii, asfel, cedez şi-i trimit din frică ca nu cumva să i se întâmple ceva!! Mă rog seară de seară, ziua, când am posibilitate, citesc diverse acatiste, psaltirile, ţin posturile regulat, mă strădui ca permanent să fie scrisă întreaga familie la rugăciune la mănăstire, la mai multe biserici concomitent, (nu am enumerat acestea să-mi fie în fală) adică fac ce îmi este în putere să fac, dar…probabil ceva nu fac corect, ceva scap din vedere!! CE NU FAC CORECT, spuneţi-mi vă rog, ce ar trebui să fac ca mamă, ca soţie să-i întorc la calea cea dreaptă şi adevărată??? Durerea ce o am, uneori încearcă să încolţească în suflet diverse păcate ca: invidia, deznădejdea, până şi faptul că încep să-mi urăsc viaţa, cu toate că ştiu, că trebuie să lupt, căci în afară de mine nimeni nu o va face!!! Vă mulţumesc pentru răbdarea ce aţi depus-o citind mesajul meu, poate c-am împrăştiat în idei, dar am scris ceea ce am simţit la moment, sper să fie lucid!!! NUMAI BINE, TUTUROR!!!