Şi cum vine aceasta?

Doamne ajută. Ne bucurăm că de la o vârstă destul de fragedă mai sunt oameni care au frământări. Păcat că sunt puțini la număr. Dar te îndemn să rămâi pe aceiași linie, căci puțini sunt cei aleși. Iar în ce privesc cuvintele de mai sus, să știi că nu sunt ale Domnului ci sunt niște relatări în cuvinte omenești. Domnul ne iubește și nu putem noi să exprimăm această bunătate. Iar în cuvintele acelea e un mic de ironie umană amestecată cu glumă sufletească. Domnul ne iubește și și-a pus viața Fiului Său pentru noi. Oare cum vom arăta noi dragostea noastră față de el? Nu merităm noi ceea ce ne dă Domnul, dar să-i mulțumim. Să-l iubim măcar cu cât putem. Că nu vom putea noi vreodată să-i dăm ce se cuvine. Suntem slabi și neputincioși.

Doamne primește măcar atât cât putem să îți dăm și te rog să ne ajuți să îți dăm mai mult.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie